Statul Român a pierdut foarte mulți bani stând blocat mai bine de trei decenii în procese de retrocedare a proprietăților confiscate în era comunistă și riscă să piardă și mai mulți bani, a explicat, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru wall-street.ro, avocatul Mădălina Berechet, partener în cadrul casei de avocatură „Berechet Rusu Hiriț”.
Deși au trecut mai bine de 20 de ani de când s-au mai putut depune dosare de retrocedare, 2004 fiind ultimul an în care foștii proprietari au mai avut șansa să revendice proprietățile de care au fost deposedați abuziv de regimul comunist, statul încă mai are de despăgubit mulți proprietari.
Procedurile sunt foarte greoaie, iar prelungirea acestei situații poate atrage și sancțiuni din partea UE, deoarece autoritățile europene au cerut statului român să rezolve cât mai repede problemele ridicate de retrocedări.
„Încă nu s-au finalizat procedurile de retrocedare în natură sau de despăgubire și nu se vor finaliza mult timp de acum încolo, deoarece ritmul în care se mișcă autoritățile este foarte lent. România riscă declanșarea procedurii de infringement a Convenției Europene a Drepturilor Omului”, ne-a spus Mădălina Berechet.
Citeste si:
Iar cea mai mare problemă a tergiversării acestor procese de retrocedare este aceea că statul a pierdut foarte mulți bani, iar pierderile ar fi fost mai mici dacă le-ar fi retrocedat cum indica legislația.
„În urmă cu 3 ani am solicitat un răspuns de la autoritățile implicate în procesul de retrocedare în legătură cu cheltuielile pe care le presupune acest mecanism încă activ. Răspunsul primit m-a șocat. Încercam să demonstrez că, prin această prelungire, din anii '90 până în 2021 a procesului de retrocedare, statul român a cheltuit mult mai mulți bani decât dacă ar fi respectat termenele legale și ar fi procedat, onest, la restituirea în natură a proprietăților acolo unde era posibil și doar ca excepție la despăgubire”, ne-a mai spus avocatul.
Mădălina Berechet a precizat că aceste cheltuielile mari ale statului nu sunt numai din cauza proceselor, ci sunt cauzate de întregul aparat funcționăresc ce a fost creat pe parcursul a 32 de ani în care legile de restituire a proprietăților imobile preluate abuziv de regimul comunist au fost puse în aplicare.
Citeste si:
Potrivit ei aceste cheltuieli au fost făcute inclusiv cu înființarea unor instituții care să se ocupe de finalizarea procesului de retrocedare. Ea a cerut situația cheltuielilor pentru anii 2013 – 2020 și concluziile acestei situații au fost că:
- intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 (legea privind finalizarea procesului de restituire a proprietăților preluate abuziv) a provocat cheltuieli de 1.229.455.000 lei pentru un proces de restituire a proprietăților care în anul 2020 era departe de a fi încheiat;
- din aceste cheltuieli ale Statului român – 1.092.706.000 lei sunt trecute la capitolul „alte cheltuieli", fără nicio altă explicație suplimentară. Suma reprezintă 88,87% din cheltuielile efectuate în cei 7 ani de punere în aplicare a Legii nr. 165/2013."
Mădălina Berechet spune că, pentru ca procesul de retrocedare să se finalize cât mai rapid, este nevoie ca autoritățile europene să notifice statul român că urmează să declanșeze procedura de infringement a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Citeste si:
„Deocamdată ne aflăm într-o procedură de supraveghere. În 2010 s-a dat o hotărâre pilot împotriva României care obligă statul român să încheie cât mai repede acest proces."
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat încă o lovitură statului român în 2022 în privința retrocedărilor
Potrivit ei, în urma hotărârii Curții, România ar fi trebuit să rezolve problema în decurs de un an și jumătate începând cu 2010, dar în 2013 a apărut o nouă lege a proprietății care a bifat birocratic condițiile prevăzute de hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, dar care, în realitate, a creat un mecanism de retrocedare și mai greoi, prin urmare am ajuns în 2024, iar întregul proces de retrocedare încă pare a fi departe de a fi rezolvat.
„În noiembrie 2022, Curtea Europeană a reacționat și a atenționat statul că este singurul vinovat că nu s-a rezolvat problema până acum. Prin aceeași hotărâre le-a dat voie proprietarilor să ceară inclusiv contravaloarea lipsei de folosință de la momentul formulării cererilor de restituire până la restituirea efectivă", ne-a mai spus Mădălina Berechet.
Citeste si:
Astfel, statul român riscă să piardă și mai mulți bani, fiind nevoit să achite despăgubiri pe care nu ar fi fost obligat să le achite dacă le-ar fi retrocedat când trebuia.
Cu alte cuvinte, statul român va fi nevoit să plătească și penalități, iar perioada la care se vor raporta aceste penalități este cea dintre momentul depunerii notificării de retrocedare și până la momentul restituirii sau despăgubirii acolo unde nu a putut fi restituit în natură proprietatea.
Astfel, statul român ar putea fi obligat să plătească despăgubiri unor proprietari care mai bine de 20 de ani de când au cerut retrocedarea nu au putut intra în posesia acestora.
Mădălina Berechet atrage atenția că aceste despăgubiri vor fi acordate celor care vor ști să le ceară.
Evident, aceste despăgubiri vor fi acoperite de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că vor fi achitate din banii contribuabililor.
Citeste si:
Proprietăți care au reapărut neașteptat în inventarul statului
Potrivit avocatului, în momentul de față, proprietăți retrocedabile în natură nu prea mai există, dar unele, aparent, au „reapărut” după pandemie și război, în contextul în care statul a descoperit că nu prea mai are bani și a început să analizeze mai bine patrimoniul de proprietăți.
„Ca să mai reducă din cheltuieli și ca să nu mai piardă bani, o dată cu pandemia și războiul, statul a început să se caute de proprietăți și au «reapărut» unele pe care să le retrocedeze în natură, altfel, ar fi trebuit să achite către proprietarul de drept echivalentul în bani”, ne-a mai spus avocatul.
Mădălinei Berechet afirmă a existat dintotdeauna o reticență din partea statului în a returna printr-o procedură simplă unele bunuri adevăraților proprietari.
Citeste si:
„A fost tot timpul un joc politic cu retrocedarea acestor bunuri, statul nedorind să retrocedeze unele dintre ele. Vorbim aici de proprietățile foarte valoroase, de terenuri cu suprafețe mari, în zone care au putut fi transformate în terenuri pentru dezvoltări imobiliare. Pe cele pe care le-au retrocedat le-au dat înapoi după foarte multe procese”, ne-a mai explicat Mădălina Berechet.
Potrivit ei, au apărut tot felul de situații care se întârzie retrocedările sau plata despăgubirilor, iar pentru mulți dintre proprietari asta a însemnat multe cheltuieli de judecată la care unii nu au fost dispuși să se angajeze.
„Cei care au avut disponibilitate să plătească avocați și-au primit, de regulă, bunurile înapoi sau au fost despăgubiți", ne-a mai precizat partenerul din casa de avocatură Berechet Rusu Hiriț.
Mai mult, Mădălina Berechet susține că unele proprietăți fuseseră scoase de stat din inventar pentru a nu le retroceda, în unele cazuri nelegal. De altfel, situația retrocedărilor este una foarte complicată, statul fiind obligat și să centralizeze datele legate de retrocedări, având directive europene încă din 2010 să rezolve și această problemă.
Care sunt cele mai mari probleme ale retrocedărilor în natură
Retrocedările aduc o serie de cheltuieli, dar și bătăi de cap pentru autorități, unele care-i nemulțumește pe unii dintre cei care reintră în posesia proprietăților revendicate.
Una dintre aceste probleme, una care apare post-retrocedare, este aceea că proprietarii sunt obligați să se îngrijească de clădirile pe care le-au primit înapoi, ceea ce presupune investiții considerabile, iar unii dintre cei care le revendică nu au posibilitățile materiale de a renova o clădire care ar necesita zeci, sute de mii de euro sau chiar milioane de euro.
Problema constă în faptul că unele proprietăți se află într-o stare avansată de degradare, deoarece statul nu s-a mai îngrijit de acele proprietăți, mai ales dacă știa se aflau în proces de retrocedare, prin urmare a ales să nu mai investească în întreținerea acelor imobile.
Întrebată cât de legal este din partea statului să forțeze proprietarii să renoveze imediat astfel de proprietăți, Mădălina Berechet ne-a explicat că este normal că persoanele care le-au revendicat să se îngrijească de ele, mai ales dacă se află în zone istorice protejate, dar statul are și el propriile obligații de care ar fi trebuit să se ocupe și nu a făcut-o.
„Legislația obligă statul să returneze bunurile și proprietățile în starea în care se aflau în momentul depunerii dosarelor de retrocedare. Asta înseamnă că ar fi trebuit să le returneze în starea în care se aflau acum mai bine de 20 de ani”, ne-a mai explicat Mădălina Berechet.
Așa cum este ușor de anticipat, acest lucru nu prea se întâmplă, mai ales în cazul imobilelor care au fost lăsate în paragină, dar sunt și situații în care unele instituții au trebuit să evacueze anumite imobile, iar predarea lor nu a fost efectuată în parametrii prevăzuți de lege.
O altă problemă a statului în legătură cu proprietățile ce trebuie retrocedate este aceea a acelor imobile care sunt ocupate de o categorie de locatari „tolerați”, care sunt lăsați să locuiască în aceste imobile pentru că, dacă ar trebui să-i mute, ar apărea o altă problemă pentru autorități, deoarece ar trebui să le găsească o alternativă pentru a-i muta.
În aceste cazuri, statul trebuie să aplice varianta despăgubirii în echivalență.
Sursa foto: Casa de Avocatură Berechet Rusu Hiriț
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
