Euro 2020 bate la ușă. Da, suntem în 2021, dar pasionații de fotbal știu că turneul final care avea rolul de a marca 60 de ani de istorie a acestei competiții nu a mai fost posibil anul trecut, dintr-un motiv cunoscut de toată planeta: pandemia de COVID-19.

Cum organizarea meciurilor de la București este un proces amplu și complex, punerea la punct a tuturor aspectelor ce țin de o desfășurare cât mai bună a tuturor evenimentelor, implicarea voluntarilor este esențială. Același lucru este valabil și pentru toate celelalte țări gazdă ale meciurilor de la turneul final, nu doar pentru România și este valabil pentru toate evenimentele de anvergură internațională, nu doar pentru Euro.

Am fost curioși să aflăm ce înseamnă activitatea de voluntariat în procesul de pregătire a meciurilor care se vor desfășura la București, așa că, din om în om, am ajuns direct la coordonatoarea întregii echipe de voluntari care se va implica în organizare.

Ne-am întâlnit în sediul FRF de lângă Arena Națională, unde era cam liniște, la ora 12:00, pe culoarele instituției, dar dinspre stadion se auzeau cei care munceau să pregătească stadionul.

Am nimerit într-o perioadă în care nici cu acreditare nu era posibil să faci poze la stadion, UEFA fiind extrem de strictă în această privință. I-am înțeles. Se vedea că se lucra la decorarea stadionului, acesta nefiind amenajat în forma finală, așa cum va fi la momentul primului meci.

De altfel, din ce am înțeles, Arena Națională este teritoriu UEFA în această perioadă, o insulă autonomă, în care nici cei de la FRF nu pot lua decizii fără acordul forului european.

După câteva telefoane care ne-au ajutat să dăm unul de celălalt, am găsit-o pe Diana Pirciu, o tânără de doar 26 de ani, fostă sportivă, tenismenă de performanță, dar care din păcate nu și-a putut continua cariera din cauza unei accidentări.

Citeste si:
Italia este noua campioană a Europei, după ce a bătut Anglia la 11...
Italia este noua campioană a...

A rămas totuși în fenomen, purtată de pasiunea pentru sport și pentru voluntariat pe care și-a dezvoltat-o în perioada în care a locuit în Statele Unite, unde a urmat cursurile McNeese State University din Lake Charles, Louisiana.

A mai avut experiența voluntariatului pentru un eveniment UEFA important, și anume finala Europa League din 2019, care a avut loc la Baku, Azerbaidjan.

Diana este managerul programului de voluntari UEFA Euro 2020 din România, coordonând o echipă de peste 850 de oameni, distribuiți în 23 de departamente și pe vreo 45 de roluri. De la șoferi, la IT-iști, de la oameni care se ocupă de amplasarea elementelor grafice la stadion, până la oamenii care se vor ocupa de coregrafia de la deschiderea turneului și chiar voluntari care se vor ocupa de mobilitatea persoanelor cu dizabilități.

Vor fi și voluntari care se vor asigura că sunt respectate măsurile sanitare sau dacă există suficient dezinfectant în perimetrul stadionului.

De asemenea, vor fi oameni care vor fi responsabili și cu testele antidoping ale jucătorilor de după meciuri, voluntari trimiși de la Agenția Națională de Antidoping. Alte echipe vor lucra pentru ceilalți voluntari, pentru a se asigura că au tot ce le trebuie. Alții vor verifica dacă funcționează turnicheții, astfel încât să nu existe probleme cu accesul suporterilor în stadion.

Citeste si:
Parcarea supraetajată Pantelimon va fi funcțională până la 1 noiembrie
Parcarea supraetajată...

Practic 75% din totalul personalului UEFA care se va ocupa de organizarea meciurilor de la București este reprezentat de voluntari.

Echipă voluntari Euro 2020, București

Voluntariatul în România, încă privit mai mult ca o pedeapsă

WS: Povestește-ne puțin despre cum a început programul de voluntariat.

D.P: Eu am preluat acest rol încă din octombrie 2018 și am început cu un plan de recrutare și promovare și ne-am zbătut să găsim oamenii, pentru că, în România, lumea încă asociază voluntariatul cu o pedeapsă sau își spun „de ce să îmi pierd timpul cu așa ceva?!”. Mai ales că voluntariatul pentru evenimente sportive nu este chiar așa de popular.

Citeste si:
Jumătate de tonă de cocaină a ajuns într-un depozit din Ilfov
Jumătate de tonă de cocaină a...

Eu mă așteptam să găsesc toți voluntarii de la Universitatea de Educație Fizică și Sport. Câți studenți am la UNEFS? Sunt toți studenți la sport, de ce să nu vină? Gata, îi găsim repede și terminăm rapid cu recrutarea. Ei bine, nu a fost așa. Evident că au fost și studenți de acolo care au aplicat, dar avem în echipă și voluntari care sunt persoane cu vârste de peste 50 de ani. Abia așteptau să vină Euro și aici în București, și nici nu-și imaginau să nu fie voluntari. Și vin aici zi de zi, 8 ore și-și fac treaba.

Îl avem în echipa noastră și pe unchiul lui Alexandru Pașcanu, un fotbalist foarte cunoscut. Un alt exemplu pe care vreau să-l evidențiez este al unui domn care a venit aici pentru a fi un exemplu pentru nepotul lui, care încă nu are 18 ani și nu poate să facă voluntariat în acest program. Sunt oameni de la care învățăm zi de zi.

Avem o medie de vârstă a echipei destul de tânără. În Danemarca, media de vârstă este de 35 de ani, iar la noi este de 27 de ani. Totuși, este destul de crescută din punctul meu de vedere, mă gândeam că vor fi mulți copii de 19 ani care vor veni să se înscrie în program, pentru că mă așteptam să fie mulți studenți de la UNEFS.

Nu s-a întâmplat așa. Avem mulți oameni care au joburile lor. Unii și-au luat concediu de la locurile lor de muncă, special pentru a asta. Am avut oameni care ne-au spus „am doar două săptămâni de concediu și vreau să-mi puneți toate turele de voluntariat în această perioadă.”

Chiar i-am întrebat pe unii „Dar nu aveți și voi nevoie de concediu pentru a merge la mare sau la munte?” și ne-au răspuns clar, „Nu, nu! Asta este ceea ce vreau să fac.”

WS: Cum se desfășoară o zi pentru un voluntar?

D.P: Noi, cei din echipa de coordonare, adică eu și încă alți trei colegi, venim aici de la ora 07:00. Centrul nostru este lângă stadion, se numește Centrul Voluntarilor, fosta Academie de Tenis, dar pe perioada turneului va fi Centrul Voluntarilor.

Acolo, voluntarii vin când își începe fiecare tura, au o aplicație pe telefon, își dau check-in, își iau uniforma, au un kit special. Toți voluntarii sunt îmbrăcați în turcoaz (culoarea specifică acestei ediții a Campionatului European de fotbal – n.r.), așa că vor fi ușor de recunoscut. Pe baza aplicației pot merge și la masă. Primesc mâncare, sucuri. Pe baza acreditării au și transport gratuit în București.

Evident, nu vine toată lumea aici. Pentru că voluntarii sunt împărțiți pe diverse categorii și fiecare altceva de făcut. Voluntarii nu au nici eu acces la toate zonele de organizare, pentru că fiecare are un rol de îndeplinit. De exemplu, avem colegi care se ocupă de colantări, avem colegi care sunt șoferi.

În momentul de față, cam 40% dintre ei au început deja activitatea cam de acum o săptămână, iar majoritatea începe de pe 1 iunie.

WS: Cum îi coordonați pe toți?

D.P: Fiecare are aplicația instalată pe telefon. În felul acesta putem afla și dacă pot veni la activități, dacă nu pot veni, să știm și noi pe cine trebuie să înlocuim, să chemăm alți voluntari. Fiecare primește alertă, „Hei, nu uita că ai tură de voluntariat mâine”.

Este un tip diferit de voluntariat. Cei care s-au oferit știu că au și un program de respectat. Nu putem merge exact pe principiul de a participa când vrea fiecare pentru că trebuie să respectăm un calendar, un ritm de lucru, pentru că vorbim despre evenimente stabilite la niște date exacte și trebuie respectate anumite termene. Avem multe reguli de la UEFA, care trebuie urmate.

Au fost și unii care au fost surprinși, deși le-am spus de la bun început că ne așteaptă multă muncă. Trebuie să muncești, să fii conștiincios, să fii atent la mesaje, să răspunzi la ele, trebuie să știi engleză.

Aceasta a fost o condiție pe care trebuia să o îndeplinească fiecare, mai ales că managerii echipelor sunt veniți de la UEFA. Era important ca voluntarii să știe engleză, pentru că altfel ar fi fost mult mai dificil cu acordarea task-urilor. Ar fi mai complicat să stăm mereu după un interpret. Am fi pierdut timp. Așa, dacă toată lumea știe engleză este mult mai simplu pentru comunicare.

Comunicarea dintre noi este foarte transparentă. Comunicăm pe toate canalele posibile. Avem grupuri de Facebook, de WhatsApp, pe Instagram, pe LinkedIn, prin mesaje, vorbim la telefon. Comunicarea există continuu.

WS: Au venit doar pasionații de fotbal să facă voluntariat?

D.P: Există mai multe motivații în rândul oamenilor din echipa noastră. Evident, cea mai mare parte sunt pasionați de fotbal, mulți chiar vor să fie în jurul evenimentului. Din păcate, nu vor putea urmări meciurile. Nu pentru că nu este voie, dar mulți nu vor avea acces pe stadion, nici nu vor putea fi prezenți la meciuri, pentru că multe dintre activități se petrec în afara Arenei.

Îi avem și pe cei care vin pentru că le place voluntariatul, le place compania altor voluntari, pentru veselie, pentru energia dintr-un asemenea grup.

Îi avem și pe cei care vor să aibă ceva cu care să se mândrească, pentru kitul de voluntar de la Euro. Care vor să spună „Sunt mândru că reprezint țara, că reprezint UEFA, că am participat la organizarea unui asemenea eveniment”.

Sunt și cei care speră să întâlnească tot felul de personalități. În echipa noastră avem 20 de colegi care vor fi șoferi pentru VIP-uri.

Dar sunt oameni care vin chiar cu scopul de a întâlni pe cineva. Să-și găsească jumătatea.

WS: Când s-a anunțat amânarea turneului din 2020, au fost voluntari care s-au retras?

D.P: Da, au fost foarte mulți. Au fost circa 40% dintre cei înscriși inițial care s-au retras, dar a fost o situație specială. UEFA pusese proiectul organizării turneului în hibernare. Inclusiv echipa mea a fost pusă în standby.

A fost un moment destul de greu, pentru că ne stabilisem deja rolurile. Au fost oameni care-și luaseră concedii de la joburile lor pentru treaba asta. Între timp au fost alții care și-au făcut alte planuri și nu au mai putut să participe și în 2021. Sunt și câteva fete din programul inițial care acum fie sunt însărcinate fie au devenit mămici, așa că nu mai pot participa la organizare.

Au fost și oameni care au plecat din oraș, care s-au mutat în localitățile de unde proveneau.

Deși a fost un șoc pentru toți, evident că toată lumea a fost înțelegătoare. Nu era ceva ce putea fi anticipat de cineva, așa că toată lumea a tratat cu calm situația. Nici nu existau motive de supărare din partea nimănui.

WS: Tu cum ai ajuns să faci voluntariat?

D.P: Eu am făcut tenis de performanță. Am fost plecată câțiva ani în State, unde am avut o bursă sportivă. Acolo am descoperit ce înseamnă voluntariatul, ce înseamnă programele de responsabilitate socială, implicarea sportivilor și impactul sportului în comunități.

Ca exemplu, jumătate din oraș învățase să spună „Hai, Diana!”, la meciurile mele, pentru că reprezentam Universitatea.

În plus, noi, sportivii, trebuia să mergem în comunități să ajutăm cu haine, cu alimente, cu sponsorizări și mi-am dat seama ce putere are sportul. Și mi-am dat seama că vreau să fac asta. Mai ales că în anul trei am avut o accidentare la șold și mi-am dat seama că nu o să fiu ca Simona.

Acest țel m-a ajutat să-mi resetez obiectivele. Mai ales că am vrut să rămân ancorată în sport.

Apoi, am revenit în țară, am început să dau email-uri peste tot, iar cum la Federația Română de Fotbal la vremea aceea se căutau oameni tineri și pasionați, după câteva interviuri am ajuns în echipa de marketing a FRF în 2015.

Aici am lucrat foarte mult pe ceea ce înseamnă sponsorizările și implicarea sponsorilor în activări, iar în 2016 am preluat departamentul de CSR, care mi s-a părut mai potrivit pentru mine.

În programul de voluntariat pentru organizarea Euro am ajuns prin recomandarea FRF, care m-au propus la UEFA, și am fost acceptată, deși aveam doar 26 de ani. Sunt cel mai tânăr manager din programul de voluntariat pentru Euro din toate țările participante la acest turneu final.

Sunt mândră de ce facem aici, pentru acest turneu, este o mândrie națională. Mi-e frică să se termine. Pentru că o să se termine visul acesta frumos.

Diana Pirciu, managerul programului de voluntariat de la EURO 2020 de la București

Diana Pirciu

WS: Presupun că visul ar fi fost și mai frumos, dacă era și Naționala calificată, nu?

D.P: Sunt de acord cu tine, ar fi fost absolut minunat, însă eu zic că eu coordonez o Națională de Voluntari (râde), iar în cazul acesta eu sunt bine.

Am o echipă de oameni foarte dedicați, care vin zi de zi și muncesc cu drag. De exemplu, am un voluntar care vine în fiecare zi de la Pitești cu motocicleta, ceea ce mă stresează foarte tare. I-am spus că-i ofer cazare, „te las să stai la mine în sufragerie”, dar el a spus că nu este nevoie și că face asta cu drag.

Pentru mine toată această campanie a fost un prilej de a învăța foarte mult lucruri. Credeam, înainte să înceapă toată munca la această organizare că eram pregătită să fac orice. Am învățat însă că nu era chiar așa. Abia acum îmi place să cred că, dacă trecem cu bine și de turneu, voi fi pregătită să fac orice de acum încolo.

Este incredibil cât de multe am învățat, atât prin ceea ce a trebuit să fac, dar mai ales prin ceea ce am învățat de la acești oameni.

Discuția cu Diana a fost destul de lungă. S-a putut simți pe parcursul dialogului pasiunea și determinarea de a asigura, alături de colegii ei, o cât mai bună desfășurarea a organizării de la București, astfel încât oficialii UEFA să le ofere laudele cuvenite la final.

Dacă nu putem ține pumnii strânși echipei naționale de fotbal la acest final, noi îi vom ține strânși și pentru Echipa Națională de Voluntari, cu speranța că vom avea parte de meciuri frumoase și organizate în cele mai bune condiții, iar la final, cei de la UEFA să-i ofere un exemplu pe cei care au muncit cu drag și pasiune, la Bcuurești.

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Adrian Ungureanu
Venit în Capitală în 2007, ca orice copil de provincie cu tolba plină de vise, primul fiind acela de a deveni comentator sportiv - următorul Cristian Țopescu - Adrian a ales să-și înceapă cariera de jurnalist scriind în presă. Deși era abia în al doilea an la Facultatea de Jurnalism , Adrian și-a găsit un loc de muncă la ziarul ” Curierul Național ”. A realizat abia la interviul de angajare că nu mai există departament de sport la ziar, dar asta...

Te-ar putea interesa și:


Mai multe articole din secțiunea Social »



Setari Cookie-uri