Ceva de facut. Cineva pe care sa il iubesti. Ceva la care sa speri. Viata noastra ne-a dat toate ingredientele pentru a fi fericiti. Cateodata, uitam de ele si ne facem propriul drum. Apoi ne miram ca e mai greu decat am crezut. Avem de multe ori atitudinea unui “buric al pamantului”. Pentru ca, nu-i asa, suntem superiori celorlalti semeni ai nostri.
Cu toate astea, societatea moderna cunoaste din ce in ce mai multe exemple de oameni insingurati in inima marilor metropole. Chiar daca pare o contradictie in termeni, studiile psihologilor arata ca multi oameni se simt din ce in ce mai singuri, cu cat cresc dimensiunile orasului in care locuiesc.
Poate ca e o iluzie, dar cred ca suntem in acest loc datorita incapatanarii pe care am demonstrat-o in ultimele sute de ani. Am ajuns sa credem ca opinia noastra este cu mult mai importanta decat adevarul. Traim acum, fiecare dintre noi, intr-o lume care ar trebui sa ne demonstreze si astazi, si maine, si in zilele celelalte, ca suntem speciali. Avem nevoie de aceasta demonstratie, fie si doar pentru ca am invatat ca suntem atat de diferiti unii de altii, incat ar fi o prostie sa credem ca am avea ceva in comun. Oameni la randul lor, savantii ne-au spus ca Universul este o constructie infinita. Si noi am ales sa ii credem. Credem ca suntem diferiti din nastere.
Si totusi, o sa observati ca de cele mai multe ori ne impartim in doar doua tabere: "ai nostri" si "ceilalti". Asa, putem exprima puncte de vedere, ne putem mangaia orgoliul cu sentimentul cald al apartenentei la un grup, ne putem crede puternici si manifesta ca atare. O banala plimbare pana la chioscul din colt ne ofera nenumarate posibilitati de a ne clasa intr-o tabara sau in cealalta: Cei care stau de vorba cu vecinii si vecinele, si cei care prefera sa dea doar buna ziua. Cei care prefera sa mearga cu masina, desi sunt doar 500 de metri pana la paine si cei care merg pe jos. Cei care traverseaza pe la semafor si cei care nu. Cei care lasa bacsis vanzatoarei si cei care asteapta si ultima mie de lei.
Pe masura ce te gandesti, poti extinde regula celor doua tabere si la subiecte mai largi si mult mai importante: politica, afaceri, etc. Sau, dimpotriva, poti cadea in derizoriu, hulindu-i ori caindu-i pe Mutu, pe Mona Musca, pe Adrian Nastate. Pe oricine altcineva. E ciudat atunci cand apartenenta la un grup formeaza opinii. Ea si nimic altceva. Nu o cunoastere a evenimentelor sau a miezului lucrurilor. E de ajuns sa fii alb sau negru ca ai deja format un inceput de parere. Credem ca opinia ne diferentiaza.
In definitiv, chiar avem nevoie de o viziune in alb si negru asupra vietii? Pot sa jur ca, la aceasta intrebare, raspundem cu totii in cor: "nici vorba, nu ar face decat sa ne impiedice sa traim…". De ce oare atunci, daca tot constientizam ca viata este o suma de activitati, sentimente, atitudini, imperfecte in ansamblul lor…, de ce cautam cu atata sarg perfectiunea? De ce incercam sa ii facem pe ceilalti sa fie la fel ca noi? Fiecare dintre noi suntem, intr-o anumita privinta, la fel: avem calitati, avem defecte, avem fixatii mai mari sau mai mici, avem constiinta unei puteri divine sau, dimpotriva, suntem atei. Credem ca idealurile ne diferentiaza.
Internetul ne-a oferit o supapa impresionanta. Nu te simti bine in anturajul tau? Intra pe internet. Aici poti fi oricine alegi tu sa fii. Chiar daca, in multe cazuri, alegi sa fii mai violent (in limbaj si nu numai) decat ti-ai permite sa fii in societatea reala. Chiar daca, in si mai multe cazuri, alegi sa fii neimplicat, anonim, martor tacut al unor discutii pe care le urmaresti multa vreme. Chiar daca alegi sa fii altfel decat in viata reala.
Un singur lucru nu se schimba in internet. Aici nu poti fi imperfect. Pentru ca identitatea pe care ti-ai asumat-o e atat de volatila incat nu poate fi asemuita comportamentului din viata reala. Orice am crede, internetul ramane deocamdata doar o lume inventata de noi. O lume in care ne petrecem vacante virtuale si in care ne relaxam incercand sa visam cu ochii deschisi la o realitate pe care ne-am dorit-o multa vreme. Internetul, din pacate, ne face pe toti la fel.
Defectele noastre sunt acele amanunte care ne deosebesc pe unii de ceilalti. Nu opinia. Nu apartenenta la un grup. Nu idealurile. Am descoperit, cu bucurie, ca tocmai acest gen de imperfectiune ne face interesanti, unii pentru ceilalti.
Multi cred ca internetul este o alta lume. Un alt spatiu, in care noi putem alege sa fim altfel. Eu nu sunt de acord. Cred ca internetul este doar o alta latura a personalitatii noastre. O latura pe care acum incepem sa o exploram cu adevarat.
In rest, fericirea se conduce, si in internet ca si in viata reala, dupa cele trei reguli simpatice. Ceva de facut. Cineva pe care sa il iubesti. Ceva la care sa speri.
O saptamana placuta.
