Când le-am spus prietenilor mei că urmează să vizitez Bari, aproape toți au crezut urmează să merg într-o destinație exotică. Însă Bari nu este departe de a fi o destinație exotică pentru că bifează cu succes multe caracteristici, dar în dulcele stil autentic italian. În Bari ai plaje, soare, teatru, magazine, paste, vinyl-uri și cel mai bun sandviș cu caracatiță pe care l-am mâncat vreodată.

Bari - obiective turistice. Iată ce poți vedea într-o excursie în Bari, Italia

Aproape mereu când plecăm în vacanță, vremea reprezintă un indicator important pe care îl luăm în considerare înainte să pornim la drum. Desigur, vremea este imprevizibilă și nu va depinde de noi dacă va fi soare sau va ploua, însă dacă alegi Bari ca destinație turistică, un lucru e cert: ai parte nu de soare, ci de băi de soare! Și înainte să o spună experiența proprie, o spun statisticile: Bari este pe locul 21 în topul celor mai însorite orașe din Europa, cu puțin peste 332 de ore de soare în fiecare lună, arată un raport realizat de World Weather Online, care a analizat vremea din cele mai populate 300 de orașe din Europa, din 2009 până în 2021.

Dar să vă povestesc puțin despre Bari, înainte de toate. Acest superb și însorit oraș se află pe coasta Mării Adriatice și este capitala Pugliei, o regiune sudică din Italia care a intrat mai greu pe radarul turiștilor, comparativ cu Sardinia, Sicilia sau Lombardia. Însă Bari este un oraș la fel de încărcat de istorie, artă, religie, având în spate o importanță strategică pentru că este cel mai mare oraș port de la Marea Adriatică. Bari are legături maritime cu alte orașe port, cu Durres din Albania și Bar din Muntenegru.

Bari - Port

Bari are forma literei „L”, iar Teatrul Margherita (despre care regăsțiți mai multe în cele ce urmează) se află la intersecția celor două laturi. Așezarea este construită după un plan dreptunghiular, cu un loc de promenadă la mare, dar și cu o zonă cu multe magazine și restaurante. Prin urmare, dată fiind așezarea, nu prea ai cum să te pierzi într-un astfel de oraș, deși, între noi fie vorba, îți recomand totuși să o faci pentru că și în acest fel vei ajunge să descoperi orașul într-un mod foarte interesant.

Citta vecchia (sau orașul vechi), locul de vechi al Sfântului Nicolae

Am străbătut orașul la pas și am început cu orașul vechi, cu mențiunea că în Italia și mai ales în Puglia, cele mai multe orașe și localități se formează, în esență, pornind de la un oraș vechi sau „centro vecchio”, după cum îl numesc italienii. Dincolo de palmieri și plajă, Bari are o încărcătură religioasă extrem de mare, atât pentru credincioșii catolici, cât și pentru ortodocși. Sfântul Nicolae este patronul acestui oraș, iar moaștele sale se află la Basilica ce îi poartă numele (italienii îi spun Basilica San Nicola).

Bazilica Sfantului Nicolae

Sfântul Nicolae și-a câștigat reputația de patron al negustorilor, al marinarilor, al copiilor și studenților, dar și al hoților care își regretă faptele. Cu toate acestea, numele său a rezistat cel mai mult în istorie sub personficarea populară a lui Moș Nicolae, sau cel care în noaptea de 5 spre 6 decembrie vine să pună cadouri în ghetuțele copiilor care au fost cuminți.

Am intrat în catedrală în liniște pentru că încă am mai prins o bucată din slujba care se ținea în acea zi. Nu mică mi-a fost mirarea să văd în catedrală, deopotrivă și oameni mai vârstă, dar și tineri de vârsta mea sau chiar mai mici decât mine. Am coborât în criptă pentru a vedea mormântul Sfântului Nicolae, însă mi-a fost destul de dificil să înaintez pentru că era foarte aglomerat. Mi-am făcut cu greu loc printre oamenii veniți, dar am avut timp cu ocazia asta să aud vorbindu-se în jurul meu română, ucraineană, dar și greacă. Practic Sf. Nicolae este unul dintre puținii sfinți care dețin o importanță mare atât în națiunile predominant ortodoxe (România, Ucraina, Rusia, Grecia), dar și în țările care numără mai mulți credincioși catolici.

Orașul vechi este plin și de alte biserici mai mici: Biserica San Gregorio, Biserica Sfintei Treimi, Biserica Santa Chiara, Biserica Sf. Iosif, Biserica San Marco di Veneția și multe altele.

Castelo Svevo din Bari

După Bazilica Sfântul Nicolae, Castelul Svevo este o altă atracție turistică ce merită vizitată în Bari. Castello Svevo sau Castelul șvab (în italiană: Castello normanno-svevo) a fost construit în jurul anului 1132 de regele normand Roger al II-lea. Castelul a fost ridicat pentru ca oamenii să se apere de inamici, iar în secolul al XVI-lea a devenit reședința de lux fortificată a ducesei de Bari, Isabella de Aragon.

În prezent, Castelo Svevo este utilizat pentru expoziții istorice, dar și de artă, iar biletul de intrare costă 4.50 euro. Obiectivul turistic este deschis între orele 08:30 -18:30, în fiecare zi a săptămânii, cu excepția zilei de marți.

Teatro Margherita din Bari

Teatro Margherita este unul dintre teatrele istorice ale orașului Bari, ce a fost redeschis în iarna anului 2018 și transformat în muzeu de artă contemporană. Acesta se află chiar în cotul vechiului port, pe stâlpi plantați în mare, pentru a ocoli pactul semnat între autoritățile municipiului Bari și familia Petruzzelli care prevede că administrația și-a asumat să nu ridice alte teatre pe terenuri municipale, cu excepția clădirilor de pe mare. Clădirea este construită în stil Art Nouveau, în perioada 1912- 1914.

Teatro MargheritaPe lista mea a fost și Teatro Petruzzelli, construit în 1898, sub supravegherea inginerului Angelo Messenias.

Piața Ferrarese din Bari

Piața Ferrarese din Bari este principală piață din centrul istoric al vechiului oraș Bari, ce datează încă din secolul al XVII-lea. Acest loc a fost dedicat unui negustor din orașul Ferrara care a locuit cândva pe piață, Piazza del Ferrarese este inima malului centrului istoric, situat chiar vizavi de vechiul port și cu vedere la promenada Augusto Imperatore.

Piazza della Liberta și Cavallo con gualdrappa

Piazza della Liberta este o piață lungă și spațioasă, care separă vechiul oraș de noul oraș. În mijlocul pieței se află Cavallo con gualdrappa (Cal cu o șa de pânză), o sculptura modernă, numită mai în glumă, mai în serios „calul în haină”, care se află pe strada pe strada Vittorio Emanuele II. Este un monument realizat în onoarea calului lui Friedrich II Hohenstaufen (secolul al XIII-lea), unul dintre conducătorii regiunii Puglia.

Festivalul fructelor de mare din farfurie: Unde mănânci bine în Bari

Înainte să pornim la drum în Bari ne-am luat o cafea din apropiere de port, unde l-am rugat pe băiatul care ne pregătea cappuccino (pe care am dat 3 euro și puțin) să ne recomande un loc unde să mâncăm. Desigur, Google ne-a ajutat să aflăm deja unde putem lua masa, însă am preferat să mergem pe mâna localnicilor și bine am făcut. Ne-a fost recomandat restaurantul La Tana del Polpo, un loc care are 4 stele și jumătate pe TripAdvisor, din peste 5.200 de review-uri. Este, se pare, printre cele mai bune restaurante din Bari unde te poți delecta cu fructe de mare și diverse specialități locale.

Bari- La Tana del Polpo

O porție de Ravioli umplute cu creveți, mango și dovlecei ragu costă 14 euro, iar o salată de caracatiță cu legume și fructe de vară tăiate cubulețe costa 13 euro. Un platou mix grill era 22 de euro, iar o friptură de cod la cuptor, piure de cartofi, roșii cherry și măsline negre îl puteai găsi la același preț.

Într-una din zile m-am reîntors aici și am avut surpriza să mâncăm poate cel mai bun sandviș cu caracatiță, care, deși era în plan să-l luăm și să-l mâncăm pe drum, am rămas până la urmă în restaurant să-l savurăm. Pe sandviș și pe o sticlă de cola am dat aproape 9 euro și puțin.

Am luat apoi la pas străduțele mai umbroase ca să ne adăpostim puțin și de soarele arzător. Nu am putut să nu ne oprim și la doamnele care-și expuneau pastele multicolore la vânzare, făcute în casă. Am văzut cu ocazia asta că ele se usucă la aer, pe niște site mari, care mi-au adus aminte de cele pe care le folosea bunica în copilărie pentru a face brânză sau lapte bătut. Cum sunt un mare fan paste, nu am rezistat tentației și mi-am cumpărat două pungi de paste, căci dacă nu de aici, atunci de unde?

Bari- paste

Pe o pungă de pasta orecchiette și pe una de trofie (un tip de paste scurte, subțiri și răsucite, specifice Liguriei, o regiune din nordul Italiei) am dat 5 euro, bani cash, aici fiind unul dintre puținele locuri în care nu se putea plăti cu cardul de altfel. Lângă paste, localnicii vindeau și covrigei, ulei de măsline, dar și roșii uscate (pomodori secchi, neîmbibate în ulei). Pe o pungă de roșii uscate am dat 2.5 euro, iar pe una covrigi 3 euro.

Legea lui pane coperto sau cum se lasă bacșis în Italia

Pentru că multe persoane sunt interesate despre obiceiurile de a lăsa bacșis într-o țară străină, în Italia, pane coperto (denumirea pe care o folosesc ei pentru bacșis) este inclusă în nota de plată. Un obicei care poate nouă ni s-ar părea ciudat, este faptul că la finalul mesei, chelnerul aduce un coșuleț mic cu trei felii de pâine acoperită care simbolizează practic momentul în care știi că trebuie să scoți din buzunare și bacșisul. Tradiția vine din Evul Mediu și era practicată de hangiști, clienților care veneau la locație cu mâncare de acasă, fără să consume nimic din preparatele lor. Supărați că mulți doar veneau și se foloseau de tacâmuri și de veselă, au recurs la acest obicei.

În prezent, în locațiile în care am fost eu, cel puțin, bacșișul a fost trecut mereu în nota de plată adusă de chelner la final, acesta fiind între 1 și 5 euro.

Dacă tot suntem la capitolul bani, indicat ar fi ca dacă alegi să mergi într-o excursie de mai multe zile în Puglia, să ai la tine și câțiva bani cash pentru că te vei mai întâlni cu locuri (în special cele de unde se iau suveniruri) în care nu se poate plăti cu cardul.

Sursa foto: Wall-Street.ro

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Raluca Juncu
Raluca este unul din reprezentanții entuziaști și curioși ai generației Millennials. A studiat Jurnalism la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării la Universitatea din București și a urmat un master în Comunicare și Resurse Umane, în cadrul aceleiași instituții. Timp de doi ani a fost redactor la revista Forbes România și colaborator în cadrul mai multor proiecte editoriale precum Top 500 companii , Top 30 cele mai influente femei, precum și...

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Lifestyle »


Setari Cookie-uri