Realitatea este ca nu exista nicio companie in care toti angajatii sa fie implicati. Indiferent de programele initiate de angajator, va fi intotdeauna cineva care sa nu vorbeasca de bine compania, sa intentioneze se plece sau sa nu fie motivat sa depuna acel extra-mile pentru jobul pe care-l are in cadrul firmei.

Cu toate acestea, exista o perspectiva si mai neplacuta celei de a avea un numar de angajati neimplicati. Imaginati-va ca aveti angajatii care nu vorbesc pozitiv, nu depun efort, dar au toata intentia sa ramana in cadrul companiei voastre. Acestia nu sunt angajatii clasici neimplicati. Sunt cei care sunt neimplicati la locul de munca, dar care nici nu isi cauta un alt loc de munca, nu sunt interesati nici sa corecteze ceva, nici sa plece.

Daca angajatii clasici neimplicati sunt cei care ”se vor convinge singuri” sa plece din companie la un moment dat, nu este cazul acestora din urma. Acesti angajati care intentioneaza sa ramana in companie, in ciuda neimplicarii lor, sunt ”prizonieri la locul de munca”. Le lipseste motivarea sa fie mai buni si n-au nicio intentie sa plece. Aceasta categorie de angajati este importanta, deoarece va avea un impact negativ asupra modului in care compania atrage noi talente, dar si asupra experientei de lucru a angajatilor implicati din companie. Ei sunt angajatii care impiedica angajatorii lor sa isi atinga obiectivele.

Este ca si cand ar incerca sa plece la drum cu o masina care are frana trasa

Studiul de engagement organizat anual de divizia Aon Hewitt a Aon in Romania, Best Employers Study, arata in 2016 ca acesti angajatii-prizonieri (neimplicati activi) reprezinta 16% din totalul angajatilor care au participat la acest proiect (peste 25.500 angajati), pe cand in cadrul companiilor care au obtinut titlul Best Employer acest procent este de 5%. In randul respondentilor din categoria C-suite sunt 5% prizonieri, procentul crescand la 10% pentru middle management si 14% pentru angajati.

Citeste si:

Relevant pentru profilul ”prizonierilor” este criteriul vechimii in companie. Cu cat vorbim de populatii in care angajatii raman mai mult timp intr-o companie, cu atat creste procentul de prizonieri. In randul angajatilor intrati de mai putin de 3 luni in companii procentul prizonierilor a fost de 5%, crescand pana la 16% pentru angajatii cu vechime intre 5-10 ani, singura scadere observandu-se la cei angajati de peste 10 ani in aceeasi companie, unde procentul prizonierilor este 12%.

Ce se poate face?

Daca esti HR, rolul tau in procesul de reducere a angajatilor-prizonieri este critic. Poti fi mentorul liderilor din compania ta. Ajuta-i sa identifice tipologia angajatului neimplicat, invata-i cum sa poarte discutii dificile despre conduita oamenilor la locul de munca. Pentru managerii noi, ar putea sa fie nevoie sa ii ajuti sa inteleaga ce este engagement si de ce este important pentru succesul lor si al organizatiei.

Daca esti CEO sau coordonezi un departament/arie de business, rolul tau este sa stabilesti asteptarile si sa imprimi tonul in organizatia ta. Intr-o cultura a implicarii, in care crezi ca engagement-ul este important, tu si toti managerii companiei trebuie sa va comportati intr-un fel care sa demonstreze ca engagement-ul nu este negociabil, ca este inclus in deciziile luate de liderii din compania voastra.

Daca esti un angajat-prizonier, sunt cateva lucruri pe care le poti face. Mai intai, sa raspunzi cu sinceritate la cateva intrebari. Poti fi implicat la locul de munca actual? De ce ai nevoie pentru acest lucru? Ce poti face tu sa se intample acest lucru? Ce ai nevoie din partea companiei sau din partea managementului pentru a da tot ce poti la locul de munca? Cand ai raspunsurile, pregateste-te pentru o discutie deschisa cu managerul tau. Daca este evident ca nu poti fi implicat in organizatia ta, pune-ti o alta intrebare. Merita sa ramai intr-o companie in care sa te simti nefericit? Mai mult ca sigur, raspunsul va fi ”nu”. Fa-ti un plan pentru a merge mai departe. Sa fii neimplicat in mod activ la locul de munca are un impact negativ semnificativ asupra ta, la serviciu, acasa, in comunitate.

Sursa foto: Mila Supinskaya Glashchenko, Shutterstock