"Imprumutatorii stabilesc in cadrul reglementarilor proprii, in concordanta cu profilul si strategia lor de risc, modalitatea de organizare a activitatii de acordare si garantare a creditelor in valuta destinate entitatilor nefinanciare, impunand conditii mai stricte de acordare si garantare a creditelor in valuta decat cele aplicabile creditelor similare in moneda nationala", se arata intr-un nou regulament de creditare emis de BNR si intrat in vigoare in urma cu o saptamana.

Potrivit reglementarii bancii centrale, bancile pot acorda credite in valuta sau indexate la cursul unei valute entitatilor nefinanciare numai in masura in care, potrivit criteriilor stabilite de imprumutator in reglementarile proprii, respectivele entitati demonstreaza ca dispun de capacitate de rambursare a finantarii in valuta chiar si in conditii de depreciere severa a monedei in care sunt denominate ori indexate sursele de rambursare si, dupa caz, de majorare a dobanzii.

Bancile si INF-urile vor utiliza la determinarea capacitatii de rambursare a firmelor valorile indicate in cazul creditelor de consum acordate populatiei pentru socul pe cursul de schimb.

Citeste si:

La fundamentarea nivelurilor maxime admise pentru gradul total de indatorare in cazul creditelor de consum se utilizea pentru socul pe curs de schimb 35,5% la euro, 52,6% la francul elvetian si 40,9% la dolar. In cazul celorlalte valute se utilizeaza valoarea aferenta francului elvetian. Daca venitul solicitantului si creditul cerut sunt exprimate in doua monede straine diferite, pentru socul pe curs de schimb se utilizeaza maximul dintre socurile celor doua valute fata de moneda nationala.

In ceea ce priveste socul de dobanda, se aplica o variatie de 0,6 puncte procentuale pentru toate monedele.

Prevederile se aplica numai pentru partea de finantare pentru care debitorul nu dovedeste ca dispune de acoperire naturala sau financiara la riscul valutar. Prin acoperire financiara la riscul valutar se intelege protectia obtinuta de debitor in baza unui contract incheiat cu o institutie financiara prin care se transfera riscul valutar de la cumparatorul protectiei.