In vederea atingerii unui astfel de deziderat, statele membre ale Uniunii Europene au implementat o serie de mecanisme de sprijinire a investitiilor in energii regenerabile, bazate pe politici de relaxare fiscala prin rambursari de taxe si stimulente economice, compensarea costurilor de productie pentru energia din surse regenerabile si o crestere a profiturilor prin instituirea unor obligatii ce incumba furnizorilor, de achizitie de energie regenerabila si certificate verzi.

Totodata, la nivel european, prin Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizarii energiei din surse regenerabile (“Directiva 28/2009”) au fost stabilite mai multe masuri menite sa reduca povara procedurilor administrative.

Astfel, s-a stabilit ca procedurile de autorizare, avizare, certificare si acordare de licente pentru proiectele de energie regenerabila trebuie sa fie proportionale si necesare. Prin urmare, procedurile de autorizare ar trebui sa corespunda, in complexitate si perioada de timp, cu dimensiunea proiectului, constructia care va fi dezvoltata si potentialul risc de functionare. In plus, este incurajata punerea in aplicare a unor proceduri simplificate (sub forma unei simple notificari), in vederea sustinerii si stimularii initiativelor investitorilor.

Alte cerinte se refera la o coordonare clara intre diferitele autoritati administrative implicate in procesul de autorizare, accesul la informatii exhaustive privind prelucrarea cererilor si asistenta disponibila pentru solicitanti, proceduri accelerate de autorizare, tarife si costuri administrative transparente etc.

Demersurile autoritatilor romane in vederea sprijinirii investitiilor pentru anul in curs

In Romania, pentru anul 2011, toata atentia in sectorul energiei regenerabile a fost axata pe rezultatele procesului de implementare a schemei de sprijinire reglementate prin Legea nr. 220/2008 privind promovarea surselor regenerabile de energie, republicata (“Legea 220/2008”), care transpune prevederile Directivei 28/2009. Incertitudinea schemei de sprijin a condus la o incetinire a investitiilor in proiecte de energie regenerabila. Lipsa de predictibilitate a fluxului de numerar a facut dificila finantarea proiectelor, institutiile financiare fiind reticente in sustinerea investitiilor in acest segment, atat timp cat schema de sprijin nu avea girul Comisiei Europene si totodata nu exista cadrul de reglementare necesar punerii in aplicare a Legii 220/ 2008.

Potrivit unui comunicat de presa din data de 13 Iulie 2011, Comisia Europeana a constatat ca planul de sprijin al Romaniei, privind productia de energie din surse regenerabile, este in conformitate cu cerintele normative UE privind ajutorul de stat, deoarece creeaza stimulente clare pentru o utilizare sporita de energie regenerabila oferind, in acelasi timp, garantii pentru a limita denaturarea concurentei.

Ca o reactie la decizia pozitiva a Comisiei, participantii din sectorul energetic romanesc si-au intors privirea catre institutiile responsabile cu elaborarea si aprobarea legislatiei secundare de punere in aplicare a Legii 220/2008. Astfel, un prim pas a fost facut saptamana trecuta, cand Guvernul a adoptat OUG nr. 88/2011 privind modificarea si completarea Legii nr. 220/2008 (“OUG 88/2011”), prin care au fost introduse unele reglementari care contribuie la dezvoltarea investitiilor in domeniul producerii energiei electrice din surse regenerabile, in vederea indeplinirii obiectivului national privind atingerea unei ponderi de 24% a energiei din surse regenerabile din cantitatea de energie pe care o va consuma Romania in anul 2020.

Masuri suplimentare ce se impun in plan legislativ si tehnic

In general, un cadru legislativ stabil si predictibil, cu reguli clare si corecte a pietei de energie electrica, ce incurajeaza concurenta loiala si care are totodata aplicabilitate practica la nivel national stimuleaza investitiile si contribuie la diminuarea riscului intrinsec oricarui proiect de anvergura in materia energiei regenerabile. Desi OUG 88/2011 aduce amendamente mult asteptate de jucatorii de pe piata de profil, suntem de parere ca se impune adoptarea in continuare a unor serii de masuri menite sa completeze numeroasele lacune normative, dar si depasirea barierelor tehnice, dintre care amintim cu precadere:

· prioritatea implementarii complete a legislatiei europene adoptate in domeniu;

· tinand cont ca in perioada 2015-2016 se estimeaza un surplus de certificate verzi, trebuie adoptate dispozitii suplimentare clare cu privire la soarta acestora, precum si cu privire la posibilitatea tranzactionarii lor pe piata externa;

Citeste si:

· ar trebui luate masuri pentru a asigura un cadru juridic stabil pe termen lung. Stabilitatea este de maxima importanta atunci cand se discuta despre investitii care implica, in medie, 100 de milioane de euro pe proiect si care au nevoie de cel putin unu pana la doi ani pentru a fi dezvoltate;

· reglementarea unei metodologii stricte de acreditare a producatorilor si regularizarea financiara si cantitativa intre energia livrata si cea consumata din retea;

· finalizarea procesului legislativ si a cadrului juridic pentru alte tipuri de energie regenerabila: co-ardere pentru instalatiile de reabilitare, de racire, incalzire si altele;

· necesitatea finalizarii lucrarilor cadastrale la nivelul intregii tari;

· in conditiile in care sistemul energetic national poate prelua maximum 4.000 de MW de energie verde, iar Transelectrica a primit cereri de racordare la retea pentru proiecte eoliene de peste 30.000 de MW, este necesar ca pentru dezvoltarea capacitatii de generare si pentru evitarea congestiilor de retea, sa se faca investitii in reteaua de transport si sa fie implementate masuri menite sa asigure accesul garantat si prioritar la reteaua de distributie. Altfel, exista riscul aparitiei situatiei in care accesul la retea se va face esalonat, cu elaborarea de “liste de asteptare”;

· accelerarea procedurilor de aprobare a realizarii de noi capacitati energetice.

Previziuni pentru viitor

Potentialul ridicat al Romaniei, in special in domeniul energiei eoliene, combinat cu dorinta de a dezvolta pe o piata nesaturata, asa cum este cea din tarile vestice ale UE, la care se adauga facilitatile acordate de statul roman, poate parea formula perfecta pentru investitori. De altfel, din datele Transelectrica pe luna octombrie 2011, rezulta ca 30 de proiecte fotovoltaice, cu o capacitate cumulata de circa 90 MW, aveau deja contracte de racordare la retea, ceea ce indica investitii evaluate la aproximativ 225 milioane euro, iar numarul producatorilor de energie din surse regenerabile care beneficiaza de certificate verzi a ajuns la 65.

In conditiile in care un studiu ICEMENERG din 2008 fixa potentialul energiei eoliene al Romaniei la 23 TWh, iar cel provenit din energie solara la 1,2TWh, apreciem ca numarul producatorilor poate creste vertiginos in urmatoarea perioada.

Cu toate acestea, pe termen lung, din punct de vedere investitional trebuie luate in calcul si umatoarele aspecte: posibilitatea scaderii pretului certificatelor verzi in conditiile atingerii unei supraoferte, suprasolicitarea retelelor invechite, schema de sprijin a Romaniei se aplica pe o perioada de 15 ani, in conditiile in care celelalte tari care promoveaza regimul tarifelor fixe au o perioada mai lunga de aplicabilitate, etc. Consecintele unor astfel de evenimente pot fi limitate printr-o permanenta colaborare intre autoritati si investitori, in sensul gasirii de solutii optime pentru schimbarile intervenite.