In termeni practici, in cazul in care pentru o anumita tranzactie se aplica taxarea inversa, furnizorul emite catre cumparator o factura fara TVA, iar cumparatorul inregistreaza in decontul sau de TVA atat taxa colectata cat si pe cea deductibila aferente acelei tranzactii. In acest fel, se elimina decontarile privind TVA intre parteneri si fata de bugetul statului.

Desigur, aplicarea taxarii inverse, in functie de tranzactiile avute in vedere, este conditionata de anumite elemente care pot diferi in functie de natura tranzactiilor. In cazul livrarilor de energie electrica, prima conditie si cea mai simplu de indeplinit este ca atat furnizorul cat si cumparatorul sa fie persoane impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania. Situatia se complica insa cand vine vorba de cel de-al doilea set de conditii, specific tranzactiilor de energie electrica.

La inceputul lunii august, cand a fost publicata Ordonanta Guvernului 16/2013 privind modificarea Codului fiscal, taxarea inversa pentru electricitate, in vigoare de la 1 septembrie 2013, ar fi trebuit sa fie conditionata de cateva obligatii suplimentare, relativ simplu de indeplinit. Mai exact, cumparatorul ar fi trebuit sa transmita catre furnizor: o copie a licentei de furnizare de energie electrica, eliberata de ANRE, care sa ateste calitatea cumparatorului de comerciant de energie electrica si o declaratie pe propria raspundere din care sa reiasa ca activitatea sa principala, in ceea ce priveste cumpararile de energie electrica o reprezinta revanzarea, iar consumul sau propriu, din energia electrica cumparata, este neglijabil. De precizat ca OG 16/2013 nu aducea nicio clarificare cu privire la definitia termenului „neglijabil”.

Piata parea destul de deschisa la aceasta masura, mai ales ca obligatiile asociate acesteia nu pareau greu de indeplinit, iar taxarea inversa ar fi creat anumitor jucatori avantaje semnficative in ceea ce priveste resursele de numerar. Mai mult, am vazut chiar cum declaratiile pe propria raspundere incepeau sa zboare in stanga si in dreapta astfel incat 1 septembrie sa nu-i prinda nepregatiti pe comerciantii de energie electrica.

Desigur, in ultima vineri a lunii august (in conditiile in care noul regim s-ar fi aplicat incepand de duminica), in Monitorul Oficial a fost publicata OG 28/2013 privind unele masuri fiscal-bugetare. Una dintre aceste masuri „fiscal-bugetare” viza tocmai aplicarea taxarii inverse pentru tranzactiile cu energie electrica, in sensul introducerii unor clarificari si obligatii suplimentare dupa cum urmeaza:

Citeste si:


1)
Consumul propriu negiljabil este definit acum ca fiind maximum 1% din achizitiile de energie electrica din perioada ianuarie – noiembrie a fiecarui an calendaristic.
2)
Se mentioneaza ca sunt eligibli pentru aplicarea taxarii inverse si cumparatorii care detin licenta pentru activitatea de operator al pietei de energie electrica, eliberata de ANRE, pentru tranzactiile pe piata pentru ziua urmatoare si pe piata intrazilnica (lista acestora de regaseste pe site-ul OPCOM).
3) Alti comercianti decat cei de la punctul 2 pot beneficia de aceasta masura daca: transmit furnizorilor o copie a licentei de furnizare a energiei electrice eliberata de ANRE si daca figureaza pe pagina de internet a ANAF, in lista persoanelor impozabile care declara pe propria raspundere ca principala lor activitate, in legatura cu achizitiile de energie electrica, este revanzarea, in conditiile unui consum propriu neglijabil. Teoretic aceasta lista va fi facuta publica in luna decembrie a anului in curs pentru anul urmator.

4) Comerciantii de la punctul 3, care obtin licenta in timpul anului, nu vor transmite declaratia pe propria raspundere autoritatilor fiscale competente. In schimb, o vor transmite direct furnizorilor avand in vedere insa un estimat al consumului propriu pana la sfarsitul anului (care trebuie desigur sa fie neglijabil).

Experienta ne-a invatat ca pentru fiecare clarificare adusa legislatiei fiscale, apar cel putin doua intrebari. Nici aceasta situatie nu face exceptie. Citind aceste prevederi nu putem sa nu ne punem urmatoarele intrebari: Comerciantii mentionati la punctul 2 de mai sus trebuie sa mai depuna declaratii pe propria raspundere privind natura activitatii si privind consumul propriu? Ce se intampla daca site-ul ANAF nu este actualizat la timp si comerciantii mentionati la punctul 3 de mai sus nu sunt publicati in mod corespunzator? Ce se intampla daca licentele cumparatorilor sunt revocate? Este raspunderea furnizorilor sa verifice valabilitatea licentelor de furnizare obtinute de comericanti si a informatiilor publicate pe site-ul ANAF? Ce se intampla daca un comerciant care isi obtine licenta in timpul anului depaseste estimatul consumului propriu? In acest caz, se va mai aplica mecanismul taxarii inverse? Exista vreun risc de reclasificare din partea autoritatilor fiscale? Daca da, cine va suporta obligatia fiscala?

Acestea sunt doar cateva neclaritati care rezulta imediat din textul de lege. Suntem siguri insa ca vor mai aparea si alte intrebari odata ce jucatorii de pe piata vor incepe sa se loveasca de tot felul de probleme practice. Speram doar ca aceste probleme sa nu creeze o presiune prea mare asupra relatiilor comerciale dintre furnizori si cumparatori care sa faca aplicarea acestui mecanism de taxare inversa extrem de anevoioasa.

Theodor Artenie, autorul articolului, este Managing Director in cadrul Schoenherr Tax Bucharest.