“Conceptul presupune relationarea paginilor imprimate cu mediul digital”, a declarat Mike Nelson, managerul de vanzari al Fujitsu.

Tehnica nu este una noua, ea isi are radacinile in practica numita steganografie, veche de aproape 2500 de ani, atunci cand razboinicii greci isi trimiteau mesaje fie pe bucati de lemn, pe care le acopereau ulterior cu ceara, fie isi tatuau aceste mesaje pe scalp si isi lasau apoi parul sa creasca.

Fujitsu nu face altceva decat sa speculeze sensibilitatea ochiului uman, care are probleme in detectarea culorii galbene. “Cheia acestui demers o reprezinta modificarea nuantei galbene din imagine, in asa fel incat, sa rezulte un tipar”, a mai spus Mike Nelson.

Fotografiile imprimate arata absolut normal, insa o camera foto, fie ea integrata telefoanelor mobile sau PDA-urilor, poate detecta ce se ascunde in spatele acestora, cu descarcarea, in prealabil, a unei aplicatiii java.

Citeste si:

Dar cum nimic nu este gratis in afaceri, bineinteles ca exista o mica taxa perceputa pentru softul necesar aplicatiei, program care se regaseste doar pe serverele Fujitsu.

In prezent, tehnica nu permite stocarea decat a 12 bytes de date – in curand 24 – cantitate echivalenta cu cea continuta de codurile de bare. Mai exact, informatia codificata poate fi reprezentata de un numar de telefon, un mesaj sau un link web.

Mike Nelson considera insa ca aceasta tehnologie este mult mai utila decat cea a codurilor de bare, datorita caracteristicii de invizibilitate si legaturii dintre materialele imprimate – precum hartiile de impachetat alimente, cataloage, carti de vizita etc. – si Internet, via telefon.

Un club din Japonia a inceput deja sa foloseasca tehnica imaginilor codificate, prin introducerea pe brosurile sale a unor link-uri catre diverse clipuri muzicale.