1. Discursul personal, narativ

Publicul de online, si nu numai, intelege si apreciaza vocile distincte de autori. Acestea se manifesta adesea sub forma naratiunii. Stirea seaca, in care elementul cel mai important este enuntat la inceput, nu a murit, dar suprematia ei este pusa in discutie de ceea ce se intampla pe Facebook, pe bloguri si chiar in publicatiile clasice. Exemplele din comunicarea autohtona sunt prea numeroase pentru a le mai pomeni.

2. Jurnalismul longform/slow journalism

Primul termen este mai cunoscut si mai explicit decat ultimul, in Romania. Acesta din urma a fost lansat in 2007, in Prospect Magazine, de Susan Greenberg, si se refera la documentarea minutioasa – care poate dura pana la cateva luni – a unui articol. In momentul de fata, viteza si cantitatea conteaza cel mai mult in media online – si televiziune, in masura in care aceasta e informativa -, dar tocmai de aceea tendinta contrara tinde sa fie apreciata de o anumita categorie de cititori/utilizatori/telespectatori de elita. Desigur, materialele rezultate sunt de dimensiuni extinse, de unde incadrarea ”longform”. In Romania, textele premiate la Superscrieri, provenite in majoritate de pe Casa Jurnalistului, sunt exemple concludente. Se adauga acestora jurnalismul investigativ gen RISE Project, mai lent inca decat investigatiile valide din presa cotidiana de acum 10 sau 15 ani. Rezultatele acestui gen de investigatie sunt insa extrem de influente. RISE lanseaza subiecte precum imobilele ocupate de Klaus Iohannis sau afacerile lui Sebastian Ghita cu SRI-ul odata la cateva luni, dar ele se propaga apoi in toata presa.

3. Diversificarea de continut

Reteta clasica a presei ”importante”, politica + economie + stiri externe, este pusa sub semnul intrebarii de cititorii mai tineri, cu alte interese. In media din Romania nu exista inca branduri si filozofii de continut care sa vizeze explicit generatii gen ”millenials”, asa cum o fac Mic.com sau Vice in SUA. Principiul ”mai putina politica, mai multe lucruri care ne privesc” incepe totusi sa ghideze, pe ici, pe colo, si creatorii de continut din Romania. Arii tematice precum ecologia, online-ul, smart living-ul, sexul, drogurile sunt mai prezente azi decat in urma cu cativa ani.

4. Metadiscursul

Marshall McLuhan spunea in anii '60 ca mediile noi tind sa transforme mediile vechi in continut, dar aforismul filozofului canadian se aplica azi si pe dos, atunci cand presa scrisa vorbeste despre televiziune sau aceasta din urma vorbeste despre Web. Jocurile politice facute de media, intoxicarile de presa sau schimbarile pe care online-ul le produce asupra vietii noastre au devenit subiecte de discutie curente. Exista site-uri profilate pe media, precum Pagina de media, dar si jurnalisti precum Catalin Tolontan care abordeaza aceste subiecte pe blogurile lor. Si industria publicitatii tinde sa se preocupe de subiecte asemanatoare, in masura in care incepe sa se apropie de productia clasica de continut prin noile forme de content marketing, iar site-urile de tip IQAds sunt exemple in acest sens.

5. Reimpachetarea

Intr-o epoca in care continutul este supraabundent, materialele vechi, dar valoroase cunosc o noua viata atunci cand redevin de actualitate. Un exemplu foarte la indemana sunt afirmatiile lui Andrei Plesu despre Dan Puric din 2009, repuse in circulatie dupa seria de aparitii la TV a acestuia din urma, la sfarsitul lui 2015. Publicate initial de Adevarul, acestea au fost reluate de In Linie Dreapta, intr-o postare care a devenit virala, cu peste 7000 de reactii pe Facebook. Multi dintre utilizatori au avut senzatia ca este vorba despre afirmatii recente ale lui Plesu.

6. Fictionalizarea si intoxicarea

Orice utilizator de Facebook stie foarte bine despre ce este vorba: pseudo-informatiile puse in circulatie de site-uri gen Expunere.com, Efemeride si multe altele din aceeasi clasa. De la gogosi pure si simple gen epuizarea rezervelor de petrol, pana la propaganda pro-rusa sau in favoarea unora din actorii politici interni, fictiunile de acest fel cunosc o cariera infloritoare prin distribuirea pe Facebook. Faptul ca insisi utilizatorii au inceput sa alcatuiasca liste de astfel de site-uri si sa-si puna problema cum se pot apara de intoxicari este concludent.

7. Advertorialele si native advertising

Desi nu este vorba despre jurnalism propriu-zis, advertiserii tind sa incurajeze in ultimii ani comunicarea publicitara de alt tip decat clasicele reclame. De la momentele de product placement din X Factor si Vocea Romaniei, la articolele semnate Advert Einstein de pe Times New Roman, materialele cu logica jurnalistica in care autorii se refera la diferite produse si servicii sunt tot mai raspandite. Daca advertorialele sunt o gura serioasa de oxigen pentru revistele tiparite, native advertising-ul e un tip de monetizare dezirabil pe site-urile pe care display ad-ul (bannere, overlayere, expandables si altele) e din ce in ce mai putin rentabil. Uneori, in cazul brandurilor cu o strategie inteligenta, acest gen de sponsorizare produce continut de calitate mai buna decat cel propriu-zis jurnalistic, datorita resurselor pe care advertiserii le pun la dispozitia producatorilor.

8. Agregarea

Inainte de cresterea online-ului, presa - romaneasca si nu numai - evita citarea concurentei chiar si atunci cand era cazul. Astazi, insa, majoritatea site-urilor mari de la noi preiau, cu trimitere explicita, materiale apartinand altor branduri media. Initial, era vorba de asa-numitul cross promotion, promovarea incrucisata a continutului din publicatii apartinand aceluiasi grup media. Mai nou, insa, se preia si din alte grupuri media, cu beneficii mutuale de trafic. Preluarile de acest tip risca sa creeze confuzie in privinta identitatii brandului care preia, dar, pe termen lung, daca o astfel de strategie este clarificata, brandul care preia va fi mai integrat in ecosistemul general al Web-ului.

9. Videologging-ul

Pare ciudat sa alaturam nume ca Zmenta sau Tequila consideratiilor de mai sus, dar Zmenta are peste 550 de mii de abonati la canalul lui de YouTube si videocasturile lui au 50-100 de mii de spectatori. Tequila are si ea peste 650 de mii de abonati si 100-150 de mii de spectatori pe transmisie. Este vorba de oameni foarte tineri care ies din sfera comunicarii jurnalistice clasice, dar publicul sub 30 de ani la astfel de lucruri se uita si se lasa influentat de ele. Presa clasica incearca sa se alinieze acestui trend: Gandul si Adevarul au Gandul Live si Adevarul Live, iar alte outlet-uri de media testeaza lucruri asemanatoare.

10. Infographics & data visualisation

Jurnalismul este din ce in ce mai plin de cifre, iar cifrele pot fi intelese cel mai bine daca sunt vizualizate. Infograficele si vizualizarea datelor sunt varful aisbergului atunci cand vine vorba de lucrul cu numerele. Gandul publica grafice referitoare la diminetile bucurestenilor, iar HotNews are chiar o sectiune referitoare la astfel de reprezentari, Hotnews.ro/infografic. Astfel de abordari vor deveni tot mai frecvente in 2016, si nu numai in Romania.

Sursa foto: Rawpixel.com/Shutterstock