Eliberați deja de luni bune de stresul celor mai multe dintre restricțiile impuse de pandemie, românii își găsesc totuși motive de nemulțumire, iar plaja din Mamaia este unul dintre ele - în ciuda unei investiții edilitare colosale, mulți turiști români s-au arătat deranjați de inconvenientele pe care le-au adus modificările plajei. Am mers weekendul trecut în Mamaia să vedem de la firul ierbii (sau al nisipului) cât de nemulțumiți sunt de fapt turiștii de acolo.

Dacă ajungi în Mamaia Nord, cum i se mai zice, o să remarci imediat clădirile gigante ale hotelurilor care pătrund ireal de aproape de spațiul plajei, și nu-i un lucru valabil pe porțiuni mici, fiindcă în zonă se construiește în grabă și cu spor, pe distanțe mari, existând o linie de clădiri deja terminate sau în stadiu de șantier care înghesuie spațiul plajelor.

Acesta este probabil și unul dintre motivele pentru care edilul localității a luat inițiativa să intervină pentru lățirea plajei din Mamaia, care altfel risca să fie înghițită de proiectele imobiliare ale celor care au înțeles potențialul major de investiție în zonă. Cel puțin așa este pe o rază de câteva sute de metri de la intrarea înspre țărm prin strada Lotus, între Plaja H2O, la sud, și Aza Beach, înspre nord. Nu are cum să nu îți sară în ochi faptul că asfaltul străzii ajunge până pe nisip, iar aceasta este înțesată de mașini, mașini scumpe, bolizi și autoturisme de lux, printre care trebuie să faci puțină echilibristică pentru a ajunge la mult dorita țărână aurie pe care vrei să-ți relaxezi picioarele.

Ce este plaja lățită

Plaja lățită din Mamaia este ceva într-adevăr neobișnuit ochiului. După ce treci de zona de șezlonguri, care începe la câțiva pași de asfalt și care înaintează pe mai multe rânduri în direcția malului, mai ai de parcurs 30-40 de metri până să ajungi la apă. Astfel sunt porțiuni întregi care par pustii, pentru că nimeni venit doar cu pătura și prosopul sau umbrela nu se instalează la asemenea distanță față de apă. Și asta cu atât mai mult cu cât suprafața este foarte aspră, fiind compusă dintr-un amestec de nisip și scoici fărâmițate, în care acestea din urmă predomină. Nefiind fărâmițate suficient de mărunt, ai senzația că te zgârii atunci când pășești pe suprafața asta, și mai ales când ai de parcurs distanța despre care vorbim. Așa că cei care decid să nu plătească banii pentru un șezlong se instalează foarte aproape de apă, unde au o fâșie îngustă, de 2-3 metri, în care nisipul este fin, așa cum îl știm, lipsit de scoici și de pietre.

Românul se descurcă cum poate: „Papucii nu se fură”

Am întrebat câțiva turiști de pe plajă cum li se pare această modificare, și părerile au fost împărțite. Oamenii au sesizat, evident, inconvenientul, dar găsesc și avantaje. „Măcar nu mai e îngrămădeala de altădată”, mi-a spus cineva așezat în vecinătatea apei. „În apă nisipul este moale, plăcut, nu te zgârii”, mi-a zis altcineva. Aș adăuga la observația asta un alt avantaj adus de modificările făcute plajei: adâncimea mică a apei. Adică pe o distanță de cel puțin 40-50 de metri de la mal, platforma acoperită de nisipul de sub apă nu coboară la mai mult de 150-160 de centimetri. Un lucru excelent pentru cei care nu știu să înoate, pentru cei care au temeri sau pentru copii. Întorcându-ne la nisipul celei mai întinse suprafețe a plajei, care pare să îi deranjeze cel mai mult pe cei așezați pe șezlonguri, care se văd nevoiți să îl parcurgă în întregime pentru a ajunge la apă, mi-a rămas în minte răspunsul unui astfel de turist: „nisipul nu e cum îl știam, dar nici plin de chiștoace de țigări nu mai e. Cel puțin momentan”. Un alt turist din zona de șezlonguri mi-a spus că în România, unde „se fură de regulă orice, papucii nu se fură, îi poți lăsa pe malul apei când vrei să înoți”.

Kite surfing-ul a împânzit anumite plaje

Un alt lucru care îți sare în ochi dacă ajungi în zona de plaje despre care vorbim este numărul mare de zmeie care brăzdează aerul deasupra apei. Viu colorate și cât se poate de diverse, orientate în toate direcțiile, ele aparțin katesurferilor, un sport care se pare că ia avânt și printre pasionații din România. Poziționat în așa fel încât să prindă vânt, zmeul, agățat cu corzi la 20-30 de metri deasupra sportivului, are suficientă forță să miște surferul la viteze chiar spectaculoase. Cei mai pricepuți dintre aceștia se întrec în jonglerii asupra cărora turiștii din apă și de pe plaje își opresc adesea atenția. La fiecare câteva zeci de metri dai de un vânzător de zmeie sau de veste de salvare (nu poți folosi zmeiele fără), alt semn că kitesurfingul a început să prindă la români. Atmosfera este bună în Mamaia Nord, și oamenii se distrează în toate felurile: jetski-uri, vaporașe de croazieră, bărci gonflabile și plute – românii se folosesc de toate formele plutitoare pentru a se simți bine în preajma apei. Față de ce am văzut în trecut, oamenii mi se par totuși, ochiometric, mai puțini, atât în apă, cât și pe plajă. Este posibil totuși să fie o percepție greșită, datorată faptului că spațiul de agrement este acum mult mai întins, și o mare parte din plajă e stingheră, iar nu înțesată, ca verile trecute.

Prețurile și viața de noapte

Așa cum ne-a obișnuit, Mamaia nu este cea mai ieftină dintre stațiunile de litoral ale României. În zonele de șezlonguri întâlnești, la distanțe nu foarte mari, baruri aranjate atractiv, cu 2-3 chelneri. Prețurile sunt destul de mari, pentru un cocktail dai 30-40 de lei, iar anumite sortimente pot depăși nivelul acesta. Fresh-urile sunt în jur de 20 de lei, iar pentru o bere mică la draft, de 250 de ml o să plătești nu mai puțin de 10 lei, prețurile la celelalte beri sărind și de 15-20 de lei. Am întrebat un barman cum se învârt lucrurile în privința vânzărilor, și mi-a spus că, din câte își dă seama fără să aibă hârtii în față, mergeau mai bine anul trecut. „Fac 2000-3000 de lei pe zi, uneori și mai puțin”, mi-a spus. Fără să fiu un expert al acestor cifre, numărul pare totuși foarte mic, având în vedere prețurile de care vorbeam. Cluburile presară și ele marginile plajelor, și în zona despre care vorbim am întâlnit o adevărată concentrație, mai bine de 4-5 cluburi la distanțe nu mai mari de 50 de metri unul de celălalt. Umplute cu amatori de dans și muzică, cluburile dau pe dinafară, și a trebuit să încercăm în mai multe locuri pentru a fi lăsați să intrăm, când eram pe punctul să ne dăm bătuți. „Se intră doar cu rezervare, a ta sau a prietenilor”, ne-au tot spus paznicii de la intrare. Până la urmă am recurs la sfânta mituire a unui om de veghe mai prietenos care ne-a lăsat să intrăm, semn că veșnicul „merge și așa” are încă aplicabilitate în spațiul mioritic. Am întâlnit și aici oameni dornici de distracție, într-o atmosferă vibrantă și deloc dezamăgitoare.

Sursa foto: Wall-Street.ro

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Filip Bodoc
Filip este preocupat de feluritele tipuri de limbaj și de modul în care acestea însoțesc și determină legăturile indivizilor și ale comunităților și obișnuiește să își finalizeze observațiile scriind. Absolvent al Facultății de Istorie a Universității din București și specializat pe Relații Internaționale, el consideră că instituțiile de pe teritoriul unui stat – și mai cu seamă cele economice – sunt într-o strânsă întrepătrundere cu...

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Turism »



Setari Cookie-uri