Intrand in fabrica Coca Cola Hellenic din Ploiesti, cel mai mare imbuteliator de bauturi non alcoolice din Romania, avem un prim contact cu numele Coca Cola prin muntii de lazi care isi asteapta “locatarii”. Vizitatorii fumatori au parte de o supriza suplimentara in locul de fumat amenajat in curte pentru angajati. Pe mese sunt postate sticle de Coca Cola din lemn, un artificiu pentru a acoperi locul unde ar fi urmat sa se inalte umbrela.

Pentru a descoperi sticlele care ajung efectiv in mainile consumatorilor trebuie sa patrundem in fabrica si depozitul companiei. Mare parte din ambalajele de sticla ale companiei sunt reutilizate, insa Coca Cola Hellenic recicleaza si o parte din PET-uri, cu ajutorul Eco Rom Ambalaje.

Ambalajele Pet sunt produse chiar in fabrica din Ploiesti, existand o linie prin care acestea iau forma pe care o cunostem. Dupa ce bauturile ajung in ambalajele corespunzatoare, fie ele sticla, PET sau doza, compania are mai multe tipuri de detector de nivel, prin care se asigura ca fiecare dintre sticle au cantitatea promisa din bautura respectiva.

Radu Boitos, directorul fabricii din Ploiesti a explicat ca detectorul de nivel este extrem de important pentru satisfactia clientului. “Daca este mai putina bautura in sticla poate face reclamatii la Protectia Consumatorului”, a explicat el.

Radu Boitos este de patru ani directorul fabricii Coca Cola din Ploiesti, iar anterior, timp de sase ani a fost director de fabrica la Danone, o companie de unde Coca Cola HBC si-a recrutat recent noul directorul general pentru Romania si Moldova, pe Stephane Batoux. Boitos lucreaza de altfel de circa 15 ani in productie.

„Productia este un domeniu complex, orice detaliu este important, orice mica defectiune poate aduce pierderi considerabile chiar de ordinul miilor, zecilor de mii sau chiar sutelor de mii de euro”, a declarat pentru wall-street.ro Radu Boitos, care a adaugat ca de o importanta cruciala in acest domeniu este siguranta muncii. „Trebuie sa ne asiguram ca toti angajati pleaca acasa cu toate cele 5 degete”, spune Boitos. In fabrica din Ploiesti nu a mai avut loc un accident de munca de peste 1.000 de zile.

In Ploiesti lucreaza in medie circa 400 de angajati, pe ture, numarul acestora fiind determinat si de sezonalitatea business-ului, asa ca grupul lucreaza si cu contractori pentru muncitorii necalificati.

In depozit, al treilea cel mai mare din lume, lucreaza peste 30 de persoane, mult mai putin decat intr-un depozit clasic, avand in vedere ca totul este automatizat. Depozitul de la Ploiesti, finalizat in 2009 dupa o investitie de circa 30 mil. euro are inaltimea unui bloc de 10 etaje si o capacitate de stocare pe metru patrat de cateva ori mai mare decat intr-un spatiu clasic, ca urmare a depunerii pe verticala la inaltimi mari a marfurilor.

De altfel, toti angajati din zona de depozit au atestate de alpinisti utilitari.

Zona de depozit are trei componente, pe de o parte preluarea paletilor din fabrica, apoi depozitarea, iar la final incarcarea in camioane si trasportul propriu zis. In depozit paletii stau intre 5 si 10 zile. Totul este automatizat si controlat printr-un sistem care arata clar unde este fiecare palet, incotro se indreapta, cand a fost fabricat sau care este termenul de valabilitate.

Peste jumatate de miliard de litri sunt produsi anual in fabrica din Ploiesti, de 5 ori mai mult decat media anuala de pana in 2005. De altfel, compania a inchis in ultimii ani mai multe fabrici locale si a relocat o parte din productie si in Ploiesti.

„Deciziile de inchidere nu au avut legatura cu criza, erau parte a strategiei noastre. In urma cu 10 ani aveam 10 fabrici in Romania, acum avem trei”, spune Boitos.

Cum este sa fii director de fabrica Coca Cola? Boitos a marturisit ca este incantat de faptul ca se ocupa de o fabrica mare, dar si de politica companiei de imbunatatire continua. „Ce facem azi bine stim ca maine nu va mai fi suficient”, a declarat el pentru wall-street.ro.

Boitos merge in fabrica cel putin o data pe zi, dar sunt perioade cand sta cate 12 ore in fabrica. Mai ales atunci cand se modernizeaza linii, un produs nou este in teste si in general cand prezenta lui este solicitata, pe masura ce ne indreptam spre camera de control din depozit, unul dintre locurile unde fotografiile sunt interzise.

In depozit se lucreaza cu luminile stinse in mare parte din timp- robotii lucreaza si pe intineric la fel de bine- totusi, exista niste reflectoare care lumineaza accesul angajatilor. Pe un perete in depozit este prezentant filmul constructiei depozitului gigant, unde pot fi stocati 35.000 de paleti, iar de undeva de la etaj se pot zari camioanele care au oprit pentru a fi incarcate.

Ploiestiul este un nod logistic si reprezinta un mare avantaj pentru companie la nivel de distributie. Boitos ne mentioneaza ca initial se dorea constructia acestei fabrici in Bucuresti, insa reticenta autoritatilor a determinat alegerea unui alt oras. A fost ales Ploiestiul si pana la urma tot raul a fost spre bine.

Un alt avantaj al Ploiestiului este calitatea apei, in special in ceea ce priveste debitul. Compania foreaza cateva sute de metri si foloseste circa 1,8 l de apa pentru fiecare litru de bautura produs, o parte pentru productie si o parte pentru igienizare. Exista si o tinta de reducere a cantitatii de apa folosite in companie.

Intre timp, in fabrica sunt curatate liniile de productie. Urmeaza sa fie ambalata o alta bautura.