"Daca ne uitam la tarile vecie, ar trebui sa ne aducem aminte ca privatizarea bancii poloneze BKP a fost un moment de referinta pentru piata de capital din Polonia", a mai spus Stoica.

"Ne dorim un pachet cat mai mare din actiunile CEC listat la Bursa, peste 25%, mai ales ca ultimele listari au dovedit ca piata de capital are suficiente resurse pentru o astfel de listare", a mai spus Stoica.

Dupa esecul privatizarii CEC, Vladescu a declarat insa ca, in urmatorii doi ani nu se pune problema privatizarii bancii de economii, ci a consolidarii acesteia.

Guvernul Romaniei a decis sa inceapa procesul privatizarii CEC in anul 2004, in perioada in care Adrian Nastase era prim ministru, la presiunea Fondului Monetar International (FMI).

La inceputul anului 2004, guvernul a decis si un calendar al privatizarii: alegerea consultantului pana in septembrie 2004, iar pana in martie 2005 urma sa fie publicat anuntul privatizarii.

Citeste si:

In septembrie, a fost ales drept consultant firma JP Morgan, schimbat ulterior cu KPMG, insa Romania intrase in zodia alegerilor generale si prezidentiale, iar finalizarea privatizarii urma sa revina in sarcina urmatorului guvern.

Cu o intarziere de cateva luni fata de planificarea initiala, anuntul privatizarii CEC a fost publicat la sfarsitul lunii iulie a anului 2005, iar pana pe 31 august a aceluiasi an, termen limita pentru depunerea ofertelor, guvernul a primit noua scrisori de intentie, din partea Banca Monte dei Paschi di Siena S.p.A., Dexia Bank, EFG Eurobank, Erste Bank, National Bank of Greece, OTP Bank, Rabobank, Raiffeisen Bank in consortiu cu Raiffeisen International Bank – Holding si Société Générale.

Ministerul Finantelor a scos la vanzare o participatie de pana la 75% din capitalul Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC), dar nu mai putin de 50% plus o actiune, pretul fiind solicitat in euro si in numerar. Ulterior, guvernul a decis sa vanda 69,9% din capitalul bancii.

Criteriile de preselectie cereau ca investitorii sa fie institutii financiar-bancare de reputatie internationala, cu un capital propriu de cel putin 1,5 miliarde euro la finele anului 2004 si cu rating de investitii. in cazul unui consortiu, cel putin unul dintre investitori trebuia sa indeplineasca aceste criterii, iar acesta trebuie sa reprezinte cel putin 51% din consortiu si sa cumpere minimum 31% din actiuni.

Dupa retragerea belgienilor de la Dexia, nemultumiti de schimbarea strategiei de privatizare, si a grecilor de la EFG Eurobank, in iulie, in cursa finala au ramas trei banci: National Bank of Greece, OTP Bank si Raiffeisen Zentralbank in consortiu cu Raiffeisen International Holding. Comisia pentru privatizarea CEC a refuzat, la mijlocul lunii decembrie 2006, oferta financiara imbunatatita depusa de catre National Bank of Greece, singurul investitor ramas in cursa pentru privatizarea CEC, dupa ce OTP Bank Ungaria s-a retras.