„Eu? Eu sunt dinozaur. Stric media de varsta a colegilor mei!”, rade Liviu Giurgiu, om cu experienta de 20 de ani in IT si telecom. Este unul dintre veteranii industriei si unul dintre cei mai vechi din Alcatel-Lucent. Viziunea sa este (insa) proaspata, face paralele plastice intre prezent si trecut, avand opinii pertinente despre industria in care lucreaza.

Liviu Giurgiu face ture intre Timisoara, unde din 2013 gestioneaza operatiunile centrului global de servicii Alcatel-Lucent, cu peste 1.500 de angajati, si Bucuresti, unde se afla alti manageri ai companiei. In cei 20 de ani, Liviu, o persoana foarte deschisa si comunicativa care evita sa rosteasca vorbe fara fond, a acoperit practic toata sfera telecom – de la implementare de proiecte pana la intretinere si situatii de urgenta, plimbandu-se din America de Sud pana in Europa de Nord si tari din regiune.

WALL-STREET.ro: Daca ar fi sa compari nivelul tehnic al romanilor vs. alte tari in care ai activat de-a lungul timpului, ce ai putea spune?
Liviu Giurgiu: Pe partea de IT & tehnologii mai noi, romanii sunt mai sus. Romanii sunt invatati, inca din facultate, sa fie mai flexibili in gandire. In tara s-a creat un cerc virtuos in ultimii 15 ani – facultatile te invata sa gandesti tehnic si te fac adaptabil. Dincolo, lucrurile sunt mai specializate si ies din start pe o anumita directie. La noi practic adaptarea o faci direct in companii si, de obicei, in 6 luni, un an, inveti solutiile respective si esti versatil.

W-S.ro: Interesanta perspectiva, avand in vedere ca multi se plang de un sistem de invatamant romanesc vetust.
LG: Politehnica, Electronica, Telecomunicatii, Calculatoare sunt cateva facultati care nu produc someri. Competitia este din ce in ce mai mare, se intra pe baza de examen, nu BAC. De vreo zece ani avem si noi, Alcatel-Lucent, colaborare cu Politehnica si preferam sa angajam, deseori, tineri absolventi si sa „ii crestem” la noi.

W-S.ro: Aveti la Timisoara 1.500 de oameni. Pe ce pozitii cautati sa mai angajati?
LG: Mai vrem sa crestem cu aproximativ 100 de oameni pana la sfarsitul anului, pe domeniul de cercetare si dezvoltare, cu accent pe wireless, comunicatii mobile.

W-S.ro: Daca ar fi sa angajezi ACUM un om, ce intrebari i-ai pune?
LG: (zambeste) Odata ajuns la mine, stiu deja ca a trecut de cateva filtre. As vrea sa aflu cat de multe stie despre Alcatel-Lucent si mai ales de ce a ales aceasta companie, ce anume i se pare deosebit. De asemenea, daca ar fi maine sa schimbe proiectul, cat de deschis si flexibil ar fi. Omul cand aplica, aplica pentru un anumit job si context, insa lucrurile se pot modifica pe parcurs si conteaza ca angajatii sa fie cat mai flexibili si deschisi.

Telecomul este intr-o schimbare rapida, nu exista „timpi morti”. Ne trebuie oameni foarte adaptabili si care sa vrea sa o ia de la capat in momentele de schimbare.

Am facut schimbari odata la doi ani

W-S.ro: Care a fost cea mai radicala schimbare din cariera ta?
LG: Am facut schimbari o data la doi ani si asta imi place grozav, altfel probabil nu as fi ramas 20 de ani intr-o singura companie. Prin `96 am inceput in Franta, cu training-uri, am lucrat la proiecte pentru Orange la Bucuresti, pe atunci Mobil Rom, dupa doi ani m-am mutat la Chisinau pentru Voxtel, acum tot Orange, apoi peste inca doi ani m-a intrebat seful meu daca sunt dispus sa merg in America Latina ca project manager. In 24 de ore m-am decis si astfel am ajuns in Paraguay. Si tot asa.

W-S.ro: Si, din toate aceste peripluri, ce ai invatat? Ce sfat ai putea oferi altor manageri din acest domeniu si nu numai?
LG: Este foarte bine sa cunosti cat mai multi clienti, cu realitatile lor, pentru ca daca stai tot timpul pe o anumita piata sau un anumit grup de clienti si nu-i schimbi, ai impresia ca toti au aceleasi probleme, sunt toti asa cum ii vezi tu. Lumea este extrem de diferita si ceea ce merge la un client, nu merge la altul.

Toata lumea spune ca trebuie sa intelegi clientii, este un cliseu, dar pentru a-i intelege cu adevarat trebuie sa te vezi cu ei, neaparat fizic, fata in fata. Mai ales cand esti in diferite tari, alte culturi, este esential sa faci asta. Neaparat fata in fata.

Zeci de mii de alerte pe luna

W-S.ro: Care sunt provocarile operarii centrului global de servicii din Timisoara?
LG: Sunt foarte multe – avem peste 20 de clienti foarte mari, multinationale, unii globali. Ne ocupam de exemplu de reteaua unui client din Marea Britanie care trece prin 26 de tari, toate continentele.

Practic, ne ocupam de intretinerea retelelor de transmisiuni pe care, de exemplu, o inchiriaza catre Reuters. De fiecare data cand este o problema cu transmisiunile (cum ar fi ca Reuters sa nu aiba suficienta banda sa transmita un breaking news?!), noi trebuie sa intervenim.

W-S.ro: Ce fel de incidente aveti?
LG: Un incident de severitate 1, cel mai ridicat, trebuie rezolvat in maxim 3 ore si jumatate. Este un proces dificil, trebuie depistata locatia unde s-a intamplat problema – si uneori avem si cabluri submarine sau in zeci de tari -, trebuie trimisa echipa din proximitate, inlocuite partile defecte. Coordonarea se face din Romania si un membru al echipei mele tine acel tichet pana cand problema este solutionata.

W-S.ro: Cat de multe astfel de incidente aveti, pe luna?
LG: Incidente de severitate 1 sunt mai rare, 300-400, pentru clientul acesta. Per total, avem, in medie 30-40.000 de incidente pe luna, de diferite grade de severitate. Practic, acoperim si monitorizam peste 130.000 de elemente de retele, noduri de retea. Suntem cel mai mare centru global al Alcatel-Lucent, dintre cele patru existente si oferim suport in 7 limbi – nu doar engleza, cum este, de exemplu, in India.

Cat pierde un operator telecom daca ii „pica” reteaua

W-S.ro: Cat poate pierde un operator telecom, de exemplu, daca pica reteaua pentru cateva ore?
LG: Cele mai grave incidente, intr-adevar, sunt cele de transmisiuni, iar dintre ele, cele de tipul 112 – practic, nu mai poti apela servicii de urgenta. Noi gestionam acest serviciu in Olanda si, partial, in Franta. Se intampla sa cada si acestea, mai ales cand se fac lucrari si sunt taiate, din greseala, cabluri. Cam o data pe luna se intampla.

In ceea ce priveste operatori telecom, trebuie sa intelegi cand pierde el bani, cand pierde imagine. Dau un exemplu: pentru un operator telecom, daca isi pierde o centrala, chiar si pentru o ora, pierde sute de mii de euro, pe langa imagine. Este insa greu de exprimat, sunt elemente tangibile si intangibile.

W-S.ro: Ai un exemplu concret?
LG: S-a intamplat o chestiune de genul acesta pentru un operator telecom major din Marea Britanie, acum doi ani. Toata Spania a ramas pentru vreo sase ore fara trafic international – nici date, nici voce, nici inauntru, nici afara. A fost un cumul de incidente – lucrare planificata in care s-a schimbat o parte din echipament, s-a facut un upgrade; in paralel, lucrau pe back-up. Un soarece insa a intrat intr-un shelter langa o autostrada din Franta si a ros o fibra care, intamplator, ducea acel trafic de back-up. Asa s-a intamplat ca Spania a ramas fara acoperire.

Problema nu a fost sa detectam ce traseu este intrerupt ci unde este intrerupt. Fibra respectiva trecea printr-o multime de alte locuri. Am trimis oameni, s-au facut masuratori si si-au dat seama ca era un shelter inchiriat de la o terta companie.

W-S.ro: OK, in situatii de genul acesta, cine raspunde in fata operatorului?
LG: Pe fiecare contract, avem gestiunea riscului si avem niste livrabile pe care trebuie sa le facem. Ce nu putem sa facem din Timisoara, este clar ca nu suntem raspunzatori, noi transmitem celor de la fata locului. Noi gestionam din punct de vedere tehnic, facem rapoarte, ne implicam uneori si direct. Inginerul din Timisoara care deschide primul tichetul, este owner de tichet pana cand incidentul s-a finalizat. El trebuie sa urmareasca, sa indrumeze si asa mai departe. Uneori, un tichet poate fi dus luni intregi, in cazul cablurilor submarine, alteori este necesar doar un click. Dupa care urmeaza un raport detaliat.

Provocarea majora – oamenii trebuie motivati

W-S.ro: Care este provocarea ta cea mare? In general, procesele acestea sunt automate.
LG: Oamenii sunt oameni, nu sunt robotei. Pentru a lucra foarte bine in acest mediu, trebuie disciplina dar si ceva distractie. Echipa are varsta medie de 28 de ani – eu le stric varsta medie! (rade) Dupa cum spuneam anterior, preferam sa luam oameni foarte tineri, absolventi, aflati la primul job sau al doilea. Ei sunt atrasi de o companie mare si 2-3 ani stau linistiti pentru ca invata o multime de lucruri noi. Apoi, cand simt ca au invatat tot pe acel segment, ii reprofilam pe alte pozitii, eventual alte proiecte in departamente diferite, si astfel ne asiguram ca au ce invata.

Totodata, oferim premii, in cadrul unei festivitatii cu distractie, una-doua beri, pentru cei mai buni dintre noi: cel mai bun team worker, cel mai inovator, cel mai…cel. Facem asta o data la sase luni, ceremonie de tip Oscar.

Rata de retentie

W-S.ro: Si cu toate aceste masuri, care este rata de retentie?
LG: Pentru un centru de servicii, rata de retentie este undeva la 15-20%. Aici, oamenii sunt fast moving. In mod normal, pentru Alcatel-Lucent, suntem undeva la 6-7%, deci bine. Pentru centrul global de servicii, daca media este 15-20%, la noi este circa 12%, ceea ce este bine. Insa din acesti 12%, sunt cei care se duc si in alte departamente, tot in cadrul companiei, deci din aceasta pondere, doar circa 6% pleaca din companie.

W-S.ro: Ce se va schimba in cadrul Alcatel-Lucent dupa (re)venirea lui Raoul Ros la conducerea filialei locale?
LG: Pe termen scurt, nimic. Este o schimbare buna – avem norocul ca este vorba de Raoul, pe care il cunoastem foarte bine, nu va fi nevoie de o perioada de acomodare. Practic, echipa de management s-a imbogatit cu o persoana care stie bine business-ul. Pentru viitor, este de notorietate combinatia cu Nokia; deocamdata actionam ca doua companii diferite, dupa ce procesul se va incheia, noua entitate va publica strategia pe termen lung si vom vedea atunci.

W-S.ro: Ce ai modifica la intreaga piata telecom din Romania?
LG: Este o piata foarte dezvoltata – am inceput mai tarziu prin multe lucruri, dar am ajuns sa fim extrem de competitivi.

Piata a ajuns destul de saturata, in sensul ca populatia nu este in crestere, numarul de firme nu este in crestere, in aceiasi bani asteptam mai multe servicii ceea ce pentru operatori acest lucru inseamna mai multe investitii, pentru acelasi revenue, deci profit mai mic. Investitiile in infrastructura sunt foarte costisitoare, un operator probabil ca le amortizeaza in 5-7 ani iar in conditiile in care ARPU este constant sau chiar in scadere, ramane un profit mai mic – deci presiunea asupra costurilor creste. O lume din ce in ce mai stransa in menghina.

Ma uit la piata din SUA – este o piata de aproape 500 de milioane de consumatori, cu doar trei operatori mari. Deci o cota de piata mult mai mare, profit mult mai mare. In Europa, mai putini utilizatori in cele 27 de state, insa in fiecare stat se bat 3-4 operatori.

Este clar ca nevoia de consolidare, pe termen mediu, este stringenta. Probabil vom vedea multe achizitii si fuziuni in urmatorii ani, in Uniunea Europeana.

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Alex Goaga
Alex Goaga scrie despre antreprenoriat, new media si IT&C de peste sase ani, visand (in timpul liber!) la viitoarele holograme portabile “tip Star Wars”. Pasionat de citit (benzi desenate printre altele) .

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea IT & C »



Setari Cookie-uri