Recent, Justin Trudeau, noul premier liberal canadian, a declarat ca l-ar fi informat pe presedintele american, Barack Obama, ca avioanele de vanatoare canadiene nu vor mai participa la campania de raiduri aeriene impotriva gruparii Statul Islamic in Irak si Siria. Inca din perioada campaniei electorale, Justin Trudeau a promis alegatorilor ca va aduce inapoi in tara avioanele de vanatoare CF-18, care ar fi trebuit sa ramana in regiune pana in martie 2016.

Tot in regiune, adica in Turcia unde au fost amplasate de NATO, ar fi trebuit sa ramana si unitatile de rachete Patriot, poate cel mai avansat sistem de aparare de tip sol-aer, impotriva avioanelor sau rachetelor de croaziera sau balistice. Statele Unite i-au informat la jumatatea lunii august pe turci ca misiunea unitatilor de rachete Patriot din Turcia, care se incheie in octombrie, nu va fi prelungita, pe motiv ca au nevoie urgenta de modernizare.

Anuntul a fost facut, la numai o zi dupa ce Germania a informat, de asemenea, ca isi va retrage rachetele Patriot si soldatii mobilizati din sudul Turciei, din apropierea frontierei siriene. Ministerul german al Apararii a precizat ca cei 250 de soldati germani si doua sisteme de rachete Patriot stationate la frontiera sudica a Turciei, pentru a contribui la apararea aliatului NATO in fata violentelor din Siria, vor parasi teritoriul turc inainte de incheierea mandatului la 31 ianuarie 2016.

Rachetele Patriot sunt detinute de 12 tari: Statele Unite, Olanda, Germania, Japonia, Israel, Arabia Saudita, Kuwait, Taiwan, Grecia, Spania, Coreea de Sud si Emiratele Arabe Unite. Un sistem Patriot este alcatuit din patru elemente: sistemul radar, centrul de control si generatorul de energie electrica, turnurile de comunicatii si lansatoarele de rachete instalate pe camioane.

NATO a mobilizat in 2013 cinci baterii de rachete Patriot la aproximativ 100 de kilometri de granita siriana. Germania si Statele Unite au oferit cate doua baterii, iar Olanda una. Anul acesta, si olandezii si-au incheiat misiunea si au fost inlocuiti de spanioli. Toate acestea, tocmai cand Rusia isi mobiliza de ceva vreme aproximativ 2.000 de trupe terestre si flota de avioane la baza aeriana rusa de langa Latakia, in nord-vestul Siriei, in apropierea frontierei cu Turcia.

Avioanele de vanatoare rusesti au lansat primele atacuri aeriene de pe teritoriul Siriei pe 30 septembrie, la scurt timp dupa ce parlamentul rus i-a permis presedintelui Vladimir Putin de a folosi forta militara in conflictul sirian. Oficialii rusi sustin ca bombardeaza obiective ale gruparii Stat Islamic, dar pana in prezent au fost vizate, potrivit presei straine, mai mult teritorii controlate de alti insurgenti, care se opun regimului presedintelui Bashar al-Assad, aliatul Rusiei. Raidurile au vizat Armata Cuceririi, o organizatie islamista din care fac parte Frontul al-Nusra, aripa siriana a retelei al-Qaida, si mai multe grupuri seculare, inclusiv unele sprijinite de americani.

Flota de aparate de zbor mobilizata langa provincia de coasta siriana Latakia, potrivit oficialilor americani, este compusa din 28 de avioane, din care patru SU-30, in timp ce restul sunt SU-25 si SU-24. Caracteristica acestor avioane este data de suportul aerian facil care pot fi oferit trupelor ruse de la sol. De asemenea, Rusia dispune de 14 elicoptere de asalt si transport, mai multe SA-22 si tancuri T-90. Este, totusi, foarte greu de crezut ca fortele NATO nu au stiut de manevrele si mobilizarea de trupe efectuata de Rusia la baza aeriana de langa Latakia.

Presa straina evoca insa viteza si amploarea interventiei Rusiei in razboiul civil din Siria care dureaza deja de patru ani, imediat dupa anexarea de catre Moscova a peninsulei Crimeea si sprijinul rebelilor pro-rusi din estul Ucrainei, care a prins pe picior gresit NATO, condus de Statele Unite. "Occidentul a fost surprins tactic. Nu cred ca au anticipat ceea ce Vladimir Putin ar fi in stare sa faca", a declarat, in acest sens, Nick Witney, fost sef al Agentiei Europene de Aparare, pentru Business Insider, in prezent la Consiliul European pentru Relatii Externe.

Exista totusi cateva argumente. NATO a pus in miscare anul trecut cel mai mare plan de modernizare de dupa Razboiul Rece, insa liderii aliantei militare observa nevoia unui angrenaj mai larg, pentru toate tipurile de crize, care sa mearga dincolo de actiunile de descurajare a Rusiei in Est. Problema NATO este faptul ca o astfel de strategie dispune de o viteza prea redusa comparativ cu evolutiile sociale si politice din vecinatatea Europei.

Citeste si:

De la tarile baltice, unde Rusia are o baza navala la Kaliningrad, la Marea Neagra si Crimeea, si pana in Siria, Moscova a stationat sisteme defensive anti-aeriene si maritime capabile sa acopere zone imense si care ar putea perturba puternic planurile NATO in spatiul aerian, maritim si terestru sau interzice accesul in unele regiuni. Tehnicile neconventionale de razboi, sunt, de asemenea, parte a acestei ecuatii, care variaza de "oamenii verzi" fara insemne militare observati in Crimeea si estul Ucrainei, pana la operatiuni de dezinformare si atacuri cibernetice.

NATO se confrunta, totodata, cu state falimentare, razboi, militantism islamist si criza refugiatilor de la granitele Europei. Poate ca de aceea, NATO pare ca dat un pas inapoi si i-a facut loc lui Vladimir Putin, odata ce decis retragerea rachetelor Patriot din Turcia, in pofida lamentarilor americane, care s-au dovedit nule, dupa ce Rusia si Statele Unite au semnat, marti, un memorandum de cooperare pentru evitarea incidentelor in spatiul aerian al Siriei.

Vladimir Putin stie sau nu stie "in ce s-a bagat"?

O opinie interesanta cu privire la implicarea Rusiei in razboiul dintre siiti si sunniti vine de la rabinul Avraam Smulevici, presedintele Institutului Parteneriatului Estic din Ierusalim, care sustine ca participarea in razboiul sirian este un bluf pentru care rusii vor plati un pret mare.

Intr-un interviu acordat postului Radio Europa Libera, citat de Timpul.md, Smulevici atentioneaza ca Putin nu intelege ce catastrofa poate provoca conflictul sau cu lumea musulmana sunita. Argumentele sale constau in faptul ca tot ce este dislocat de rusi in Siria poate sa sustina doar un mic procent al operatiunilor militare, iar posibilitatile avioanelor rusesti sunt "mizere".

"In ce priveste fortele terestre, Rusia a confirmat oficial ca aici se afla in jur de 1500 de militari. Armata siriana, impreuna cu alte grupari care lupta de partea ei (Hezbollah, siitii din Irak) constituie aproximativ 250 mii de oameni. In afara de ei, pe teritoriul sirian lupta un numar nedeterminat de forte iraniene regulate (Gardienii Revolutiei Islamice). Fortele lui Assad au pierdut deja 80% din teritoriul tarii. Si iata fortele cu care trebuie sa lupte Rusia: ISIS (cu care rusii nu lupta, de fapt) - 70-200 mii de luptatori, Jabhat an-Nusra, Armata Libera Siriana si alte forte. In total 200-300 de mii de oameni. Devine clar ca 1500 de soldati nu pot sa faca nimic. Cu alte cuvinte, prezenta fortelor ruse e ca si inexistenta", apreciaza Avraam Smulevici.

In opinia sa, "pentru a participa in razboi la modul serios, fortele terestre ruse trebuie sa dispuna de circa 40 de mii de soldati si minimum 200 de avioane", sa construiasca patru baze aeriene, depozite de arme si sa transporte o cantitate enorma de incarcaturi. "Nu-mi imaginez cum ar putea sa se descurce Rusia. Insisi expertii rusi apreciaza ca Rusia nu are destule nave de transport, iar relatiile cu statele vecine s-au inrautait foarte mult. Turcia si-a inchis spatiul aerian pentru avioanele rusesti, Grecia si Bulgaria - la fel. A ramas doar Irakul".

Smulevici considera ca "la fel cum invadarea Ucrainei a facut praf eforturile lui Putin pe scena diplomatiei europene, așa si intrarea in Siria l-au transformat pe Putin intr-un dusman al marilor puteri din Orientul musulman. Este un razboi care dureaza in lumea musulmana deja de 1300 de ani, e cel mai mare conflict care exista in islam, razboiul dintre siiti si sunniti, doua curente de neimpacat ale islamului. De partea lui Assad lupta toate puterile lumii siite-Iran, siitii irakieni, arabii din Libanul de sud, Hezbollah, siitii din Afganistan. Fara sa-si dea seama, Rusia s-a alaturat siitilor impotriva sunnitilor, devenind dusman al intregii lumi sunnite".

De ce sunt atat de multe conflicte in Orientul Mijlociu?

De ce sunt atat de multe conflicte in Orientul Mijlociu?

El mai afirma ca lui Vladimir Putin ii va fi dificil "sa iasa din situatia asta, si nu se va termina totul doar cu evacuarea trupelor. El a distrus un cuib de viespi de existența caruia nici nu bănuia. Putem sa ne asteptam ca frontul de confruntare cu Rusia se va intinde nu doar in Orientul Apropiat. In Rusia locuiesc 18-20 de milioane de musulmani, gata sa reactioneze".

Ca urmare, "Rusia se poate confrunta cu intensificarea activitatii teroriste pe teritoriul sau" si "se va ciocni de o rezistenta armata serioasa pe teritoriul Siriei care va provoca neaparat pierderi omenesti. Putin crede ca e suficient sa aduci 30 de avioane si 1500 de soldati. El va fi insa nevoit sa-si sporeasca fortele armate sau sa se retraga de urgenta", mai spune Smulevici.

Sursa foto: Vladimir Putin / Shutterstock