Din fericire, realitatea arata ca, in ciuda unei anume contractii, activitatea de creditare a companiilor nu a incetat, si atunci ne putem intreba, in mod just, ce anume face ca un proiect sau activitatea unei companii in general sa fie finantabile ("bankable")? Posibilitatea de a oferi garantii reale suficient de acoperitoare este esentiala, dar nu si suficienta. Bancile nu isi doresc sa ajunga la executari silite costisitoare (de regula, cand se pune problema executarii, momentul este amanat cat mai mult), ci cauta siguranta ca antreprenorul se va dedica proiectului finantat si nu il va abandona. Mai degraba acesta este motivul pentru care, de multe ori, bancile solicita garantii personale din partea antreprenorului ("sponsor") si evita recursul limitat doar la bunurile proiectului, specifice schemelor de finantare de proiect veritabile.

Dintotdeauna, elementul determinant in obtinerea unei finantari a fost estimarea (chiar daca uneori s-a dovedit superficiala) cu privire la capacitatea antreprenorului de a "multiplica" fondurile avansate, generand crestere suficienta a afacerii pentru a permite rambursarea capitalului, plata dobanzilor si, bineinteles, profitul antreprenorului. Privind din acest unghi, este evident ca sansele de a obtine finantare difera in functie de domeniu: in prezent vedem domenii oarecum ostracizate (real estate-ul este un exemplu) dar si vedete ale momentului cum ar fi proiectele din domeniul surselor regenerabile de energie - deja "clasicele" proiecte eoliene, dar si proiecte de energie solara sau micro-hidrocentrale. Legat de proiectele din energie, am remarcat o anume tendinta a bancilor de a arata mai multa deschidere catre proiecte de mai mici dimensiuni, ale caror riscuri sunt mai usor de administrat.

Odata depasit acest prim obstacol, si anume de a convinge banca de viabilitatea proiectului, urmeaza prima etapa a negocierii, in care sunt trasati parametrii comerciali ai tranzactiei - valoarea capitalului imprumutat, tipul si numarul de facilitati de credit acordate, dobanda, comisioanele, schema de trageri, eventuale perioade de gratie, tipurile de garantii, anumite conditii prealabile (inclusiv realizarea unor rapoarte de "due diligence" pe aspecte tehnice sau juridice), schema de rambursare, etc. Discutiile se poarta direct cu un reprezentant al bancii ("relationship manager"), insa parametrii astfel agreati trebuie aprobati de comitetul de credit (o structura interna a bancii, care in functie de valoarea creditului se poate gasi mai jos sau mai sus in ierarhia institutiei) ("aprobarea interna"). Aprobarea interna are de obicei un termen limitat de valabilitate, in interiorul caruia trebui semnat contractul de credit. La capatul acestei etape scheletul finantarii este deja conturat, si de cele mai multe ori mentionat intr-un document semnat de parti ("termsheet" sau "heads of terms"), care va sta la baza redactarii documentatiei de credit.

Banca va pregati prima forma a contractului de credit, pe baza propriului standard sau a unui standard international (de exemplu LMA) pe care o va trimite companiei, pornind astfel o noua etapa in negociere, discutarea in detaliu, clauza cu clauza - din acest moment este foarte importanta implicarea unor avocati cu experienta in domeniul finantarilor. Aspectele stabilite prin "termsheet" sunt considerate definitive si nu ar trebui renegociate, iar daca aceasta se impune, va fi necesara obtinerea unei noi aprobari interne.

De regula, banca nu va fi dispusa sa negocieze cu privire la un set destul de consistent de clauze ("boiler plate" in argoul specific) considerate standard de catre banca, dar cel mai adesea nu si de catre viitorul debitor - trebuie stiut ca banca accepta uneori compromisuri in aceasta materie, dar niciodata concesii majore. Pentru companie, in scopul unei negocieri eficiente, este esential ca echipa de negociere sa cuprinda, si aceasta din timp, acele persoane care cunosc detaliile proiectului finantat si ale functionarii companiei in sine: directorul general sau directorul financiar, consilierul juridic, managerul de proiect, etc - acestia vor putea astfel sa remarce atunci cand prevederile contractului de credit (redactate initial de persoane din afara companiei) ii pot impiedica activitatea sau ar fi imposibil de respectat.

Citeste si:

In paralel cu negocierea contractului de credit se discuta si contractele de garantie si alte documente aferente. Dupa semnarea documentatiei de credit urmeaza o perioada mai lunga sau mai scurta in care debitorul trebuie sa indeplineasca setul de conditii precedente pentru a i se avansa efectiv fondurile contractate.

In concluzie, incercam sa fim optimisti si sa vedem in scaderea numarului de finantari si o parte pozitiva - filtrul bancilor duce acum la demararea unui numar mai mic de proiecte, dar viabile si care pot genera business pe termen lung. De fapt, aceasta este una dintre premisele unei cresteri economice sanatoase, indiferent de arie.

Costin Teodorovici, este Partener in cadrul casei de avocatura Bulboaca & Asociatii.