Piata luxului mai are cateva luni, poate un an-doi pana sa-si mute definitiv epicentrul in tarile arabe. Cei care au scotocit zona, in cautarea vreunui Ossama, au lasat in urma apucaturi cel putin ciudate la popoarele pentru care saracia era o mandrie. Una dintre acestea este definita de un principiu pe cat de simplu, pe-atat de daunator: „Daca e scump, trebuie sa il am!“.

Mr. Q si ciocnirea civilizatiilor

„Blogspot“ este unul dintre cele mai vechi spatii virtuale dedicate jurnalelor online, numite generic „blog“. Dupa primul razboi din Irak si „eliberarea in numele pacii“, kuweitienii au intrat intr-o perioada similara tranzitiei de la noi, plina de contradictii si dileme, adancite insa de precepte religioase dure.

„Q“ este un kuweitian oarecare, cu acces la Internet, care a dezvoltat un „blog“. Nu exceleaza nici prin profunzimea analizelor, nici prin extremismele care au transformat alte bloguri in Biblii ale calculatoristilor. Insa numele blogului sau a devenit rapid numele unui nou fenomen: „kuweitismul“. Chiar daca tema principala a jurnalului sau este departe de a fi luxul, o parte din exemplele ridicate la rang de fabula devin exemple remarcabile pentru definirea unei intregi noi clase de imbogatiti. Sa cumperi orice, cu conditia sa fie scump. Sa-ti faci un scop in viata din a ajunge la cel mai scump frizer. Sa risti bunastarea familiei pentru un accesoriu inutil. Sa respiri aur si sa exhibi bunastare. Fa aceste lucruri si vei fi unul dintre exponentii de vaza ai „kuweitismului“.

Cade bursa, bine-mi pare!

De aproximativ doua saptamani, cotatiile nationale si internationale ale burselor au indici de prabusire libera in lumea araba. Peste patru sute de puncte cadere intr-o singura zi (de la 12.054 de puncte la 10.045, adica 16,7%) au condus la demisia sefului Bursei si a presedintelui Parlamentului, ambii ultracontroversati in ultimii ani. Mai exact, suspectati de coruptie, dar niciodata dovediti ca evazionisti sau traficanti de influenta.

Cand o natie intreaga se isterizeaza, familiile care conduc tara nu raspund decat ca „ar trebui sa li se dea o medalie, nu sa li se accepte demisia, pentru ca sunt cei care au dus Bursa de la 2.000 la 12.000 de puncte“. Ca au scazut si investitiile straine este deja nesemnificativ. Important este doar ca bursa din Dubai a scazut in aceeasi zi (14 martie 2006) cu 46,7%, cea din Abu Dhabi cu 35,7%, iar a Arabiei Saudite cu 27,8%, cu doar 0,4% mai putin decat cea din Qatar. Kuweitienii au un motiv de sarbatoare. Si ce fac? Cumpara!

Muma si ciuma

Ca in fiecare ocazie, durerea unora e fericirea altora. Kuweitienii par sa-si fi facut un obicei din a cere bani de la stat (dupa ce au primit in atatea ocazii, incat a devenit o obisnuinta). Cand nu se dau „bani gratis“, se sterg datoriile. Si acum ajungem, intr-adevar, la kuweitism.
Cateva sute de imbogatiti si un popor care traieste din pomana acestora. Banii din senin, de la 6/49 sau de la stat. Ideea e ca nu trebuie sa-i castigi, doar sa te trezesti cu ei in buzunar.

Kuweitismul devine reflexul ciocoiului: am bani, trebuie sa afle toata lumea! Dubai, Londra sau Tokyo sunt primele destinatii, pentru ca sunt cele mai scumpe. Insa obiceiurile nascute din cheltuieli depasesc orice imaginatie. Castele date pe un stilou, vile pentru o ciuperca sau palate pentru o tunsoare: acestea sunt excesele care transforma clasa de „nouveau riches“ intr-o ciocoime al carei unic sens este sa cheltuiasca pentru orice, doar sa fie scump. Este caracteristica din cauza careia noii moguli ai Internetului sau ai telefoniei mobile isi construiesc muzee ale prostului-gust si, indiferent de tara de origine, intra la categoria kuweitism.

Noile excese

Cel mai mare venit per capita din lume nu apartine nici SUA, nici Elvetiei, nici vreunei insule din paradisurile fiscale. In Kuweit (tara al carei PIB a „sarit“ de peste sase ori din 1995 pana azi), venitul mediu pe cap de locuitor este de 15.480 de dolari pe an. Elvetia, a doua pe lista celor mai bogati cetateni, abia ajunge la jumatate din aceasta suma, in timp ce SUA se afla pe locul al patrulea, cu 7.860 de dolari.
Era normal ca excesele sa poarte numele de kuweitism.

Ce se cumpara? Orice. Dar o selectie facuta de acelasi domn „Q“ sugereaza ce li s-ar potrivi cel mai bine celor suferinzi de aceasta maladie.

Compania elvetiana Caran d'Ache a lansat cel mai scump stilou din lume - „La Modernista Diamonds“, vandut la celebrul magazin londonez Harrod’s cu 265.000 de dolari. Creat in memoria unui arhitect cel putin la fel de cunoscut, Antonio Gaudi, stiloul de argint, in invelis de rhodiu, era si pavat cu 5.072 de diamante si 96 de rubine. Pretul pare cel putin deplasat, in conditiile in care un Montblanc Meisterstück Solitaire Royal Black Diamond, perla celor mai mari manufacturieri de stilouri din lume, este acoperit de aproape acelasi numar de diamante (4.654), la „doar“ 125.000 de euro. Si, in plus, sunt diamante negre, mult mai rare.

Infuzie cu diamante

Un BMW seria 3 sau un Jaguar S-type palesc in fata unui telefon Motorola din aur si acoperit de 1.200 de diamante, care se vinde cu 28.000 de lire sterline (putin peste 40.000 de euro, in functie de cursul de schimb).

Daca va ganditi ca obiectele de mai sus ar putea avea si o oarecare utilitate, e randul unui record de Guinness Book care nu are absolut nicio noima: un plic de ceai de 7.500 de lire sterline, creat la aniversarea companiei PG Tips, de asemenea acoperit cu 120 de diamante. Sau, la fel de aberant, o tunsoare de 1.950 de lire sterline la stilistul londonez Lee Stafford. Partea buna este ca vizita la stilist e completata cu sampanie si bucate dintre cele mai alese.

Despre bikini de 15 milioane de dolari, vanduti in 2002 de Victoria’s Secret, s-a mai scris. Mai putin populare sunt insa, cel putin in Romania, sandalele de un milion de dolari, create de Stuart Weitzman, decorate cu platina si 642 de rubine. Cat despre mancare, a intrat in istorie licitatia toscana la care un restaurant din Londra a cumparat 900 de grame de trufe cu 28.000 de lire sterline.