Cum ar fi “viata fara Internet” pentru cei nascuti in ERA Internetului?

Intrebarea le face sa rada – “ar fi un soc, in prima faza! Bine…daca nu am fi stiut ca exista asa ceva, ar fi fost OK, dar in situatia data…”, spune una dintre ele. Colega de clasa completeaza: “Depinde foarte mult de persoana, insa, per total, ar fi foarte greu sa ne dezobisnuim sa gasim imediat orice informatie, daca esti intr-un impas sa dai un search si sa afli raspunsurile dorite”.

Ce cumpara de pe net? Raspunsul rapid este “absolut orice!”. “Si biletele la teatru de cumpar de pe Net. Ar fi destul de greu sa renuntam la Internet dar…nimic nu este imposibil. Cat timp mai exista telefoane mobile, ne-am descurca, am putea comunica. As putea renunta la laptop, insa la telefon…este foarte greu sa te detasezi de el”.

Imi dau seama imediat ca stau in fata a patru tinere clar olimpice, peste medie ca rezultate la invatamant. Este, insa, un experiment pe care doresc sa il continui – sa discut, fata in fata, cu reprezentanti ai generatiilor nascute in 2000 – 2001. Practic, nascuti in plin avant tehnologic, Internetul deja incepea sa se raspandeasca peste tot in orasele romanesti, cand aveau 7 ani, Steve Jobs deja introducea iPhone-ul pe piata. Ce diferente sunt intre perspectivele celor care “au prins” si era pre Internet?

Ce plusuri sunt daca nu ar exista Internet sau smartphone-uri?

Luciditatea raspunsurilor ma uimeste. “Daca nu am avea nici smartphone-uri? Viata nu ar mai fi atat de eficienta, insa, pe de alta parte, ne-ar face mai atenti la detaliile din jurul nostru, am invata sa ascultam oamenii cu adevarat! Nu am mai sta doar cu nasul in telefoane”, rade una dintre eleve.

Ce canale navigheaza cel mai des liceenii? Tumblr, pentru fotografii, Facebook, Snapchat, Instagram.

Intreb ce aplicatie ar inventa, daca ar putea. Dupa un moment de gandire, una dintre eleve da un raspuns si, totodata, o idee de business.

“Mi-ar placea sa existe o aplicatie prin care sa te uiti la un acelasi film cu o persoana aflata la distanta de tine, iar intr-un colt sa apar si chipul celui cu care “imparti” filmul. Ar fi aproape ca si cum ai sta langa acel om, ar fi o experienta mai interactiva, mai placuta”, spune tanara.

Ce materii ar introduce in curricula

Raspunsurile sunt cel putin surprinzatoare. “Daca as putea introduce orice materie? Hmmm…as vrea cel putin o ora de Leadership – sa ne invete cum sa fii un lider si diferentele dintre manager si lider”, spune una dintre fete. Fac ochii mari – in clasa a IX-a nu as fi putut gandi asa.

O alta eleva ofera un alt raspuns, cel putin la fel de interesant – “mi-ar placea sa facem Istoria Artelor”, colega ei o completeaza – “o ora in care sa intelegem mecanismele economiei de piata, relatiile cu bancile, ce inseamna sa iei un credit, sa iti deschizi un cont bancar, lucruri de genul acesta”. Le intreb de la ce ora “chiulesc” acum – educatie antreprenoriala. “Din pacate eu cam stiu cu ce se mananca, ai mei lucrand in domeniu. Sunt chestiuni prea de baza, din punctul meu de vedere…dar macar exista, este ceva”, spune una dintre fete.

Liceul Vasile Alecsandri din Iasi este unul dintre primele care au implementat sistemul AdServio, care actioneaza ca o interfata eficienta intre parinti, elevi si profesori, un catalog virtual si un mijloc de comunicare rapid, in timp real. Practic, acestia pot comunica in timp real prin platforma, pot afla absentele, notele, materiile care urmeaza, se pot face teme prin intermediul aplicatiei, iar profesorii pot sa transmita informatii elevilor si parintilor.

“Se comunica, intr-adevar, foarte usor cu profesorii, mai repede, mai eficient”, spun fetele. “Este insa, totodata, mai stresant, sincere sa fim”, rad elevele. “Parintii afla imediat daca ai luat o nota mica…insa, de obicei, pana ajungem acasa se mai calmeaza, deci, pe de alta parte, este mai bine”, zambesc ele.

Beatrice Cotofan, directoarea liceului si profesor de romana, are 30 de ani de experienta in invatamant. Ea are o viziune matura privind felul in care tehnologia schimba generatiile de elevi.

Tehnologia, din prisma profesorilor

“Retelele sociale sunt o pacoste totala pentru felul in care ne exprimam. Nici macar Google nu este utilizat ca o resursa, ci doar ca ajutor punctual, la nevoie. Copiii nu utilizeaza tehnologia doar la scoala, sunt nativ digitalizati; folosesc continuu tehnologia si, din pacate, uneori fara niciun fel de ghid parintesc”, spune Beatrice Cotofan.

Implementarea AdServio a fost, initial, perceputa ca o schimbare dificila. “Primul impact a fost dezastruos, acum cativa ani. Nu eram obisnuita – ca filolog sunt obisnuita sa scriu de mana, sa corectez lucrari de mana si asa mai departe. Un an mi-a fost greu sa ma adaptez sistemului, imi consuma ceva timp, insa acum realizez cate beneficii aduce acest modul de “scoala inteligenta”, puncteaza profesoara. “Munca devine mult mai flexibila, sedintele cu parintii pot avea loc in mediul virtual, ceea ce este important, timpul devenind din ce in ce mai limitat”, spune Beatrice Cotofan.

Citeste si:

Rata de absenteism a scazut enorm, comunicarea cu parintii s-a destins si a devenit mai reala. Primesti feedback imediat. Important este sa trecem peste prejudecati, sa fugim de ce este nou si sa acceptam ca trebuie sa evoluam, sa na adaptam timpurilor”.
Din pacate, Ministerul Educatiei nu a facut nimic pentru a sprijini initiativa implementarii sistemului in mai multe scoli din tara. “Totul se face cu autoritatile locale – unii sunt mai deschisi, altii mai putin”.

Profesorii au inceput sa accepte tehnologia in scoli si, unii dintre ei, chiar incurajeaza activ folosirea ei. “Daca tehnologia ar fi folosita la scoala, atunci cu siguranta vei dori sa faci altceva cand ajungi acasa – sa alergi, sa sari coarda, sa bati mingea, jocurile copilariei noastre, care ne asezau in normalitate, care ne consumau energia.

Numire directori “pe criterii politice”

Beatrice Cotofan spune ca a fost director si inainte de concurs, si a ramas si dupa. “M-am prezentat la concurs, am luat foarte bine, dar nu m-am simtit mai competenta – nici inainte, nici dupa. Nu am culoare politica si incerc, chiar, sa tin departe politica si de elevi. Ii indemn doar sa fie buni cetateni si sa isi asume, civic, ce fac”, puncteaza ea.

“Toate aceste formalitati ale sistemului nu sunt perfecte. Foarte multi profesori nu s-au prezentat la acest concurs, si asta este o realitate. O realitate este, insa, si ca scolile trebuiau gestionate de cineva. Cunosc colegi care au fost directori si au facut o treaba excelenta in scoli, nu au dat acel concurs, dar totusi au revenit pe pozitiile anterioare, de conducere. Si fac o treaba foarte buna si in continuare. Zic ca este mai bine asa, decat sa vina altcineva, care nu avea experienta si nici nu isi dorea acest lucru”, subliniaza directoarea.

Ce materii ar introduce in scoli

Aceeasi intrebare pe care am adresat-o elevelor, o adresez si directoarei liceului din Iasi.

“As reformula intrebarea, intrucat aceasta “reforma” se tot invarte in ultimii 20 de ani in jurul verbelor “a scoate” si “a introduce”. As reaseza pe sistemul educational pe alte baze. De exemplu, noi de patru ani am pornit un proiect intern care are un succes major. Am implementat un targ antreprenorial prin care diferite companii din Iasi care “infiaza” cate o clasa si, timp de luni intregi, ii familiarizeaza cu antreprenoriatul”.

Este, mai degraba, un schimb de experienta si de idei intre antreprenori consacrati din Iasi, dar si multinationale, si elevi. Deseori, dupa cum s-a vazut si la inceputul articolului, elevii pot veni cu idei foarte bune, care sa ajute afacerile.

“Elevii au aflat de proiect si cei din clasa a IX-a sunt extrem de nerabdatori sa fie “infiati” de cate o companie, sa invete lucruri practice, nu doar teorie. Avem clase care sunt “luate” chiar si de 2 sau chiar 3 companii, este o legatura directa extrem de valoroasa cu realitatea”, considera directoarea liceului.

Este, din pacate, o initiativa implementata fragmentat in Romania, Ministerul Educatiei neoferind niciun suport nici in acest sens.

Ce greseste societatea este faptul ca le sugereaza, si copiii isi spun si ei, ca scoala este ca o incarcatura pe care trebuie sa “o duci”, ca este o povara. “Eu nu m-am dus niciodata la scoala cu gandul ca trebuie sa o fac, ca este o slujba obositoare si ca la final de luna trebuie sa imi verific “contul” sa vad daca mi-au intrat, sau nu, banii. Daca reteta entuziasmului ar fi peste tot, fara sa fie fortat in vreun fel, sistemul educational ar incepe a se perfectioneze. Mijloacele tehnice exista deja!”.

In trecut, elevii erau mai feriti de tentatiile de astazi

Tot ce tine de trecut este diferit fata de prezent, filozofeaza directoarea liceului. “Elevii era mai feriti de toate tentatiile pe care le au copiii de astazi. Nu doar ei sunt de vina, si noi, profesorii, parintii, trebuie sa schimbam modul in care relationam cu ei. Profesia aceasta, de profesor, nu presupune numai o fisa a postului, presupune si vointa, implicare, vocatie si in niciun caz job-ul se termina dupa 8 ore. Daca esti sunat de un elev seara, la 9, raspunzi si ii oferi sfaturi, treaba nu se termina niciodata…Trebuie sa ne adaptam la realitatile curente”, puncteaza Beatrice Cotofan.

“Daca societatea nu pune profesorul acolo unde merita sa stea, atunci valoarea muncii noastre este afectata”, concluzioneaza directoarea liceului Vasile Alecsandri, din Iasi.

Ce materii consideri ca ar trebui introduse in scoli? Dar sisteme informatice, de tipul AdServio? Te incurajam sa comentezi.

Sursa foto: Shutterstock: Africa Studio