Elena a absolvit UNArte, grafica, dar a refuzat sa urmeze un program de master, optand in schimb pentru studiu individual si cursuri online, pentru a se putea apropia mai mult de zona pop culture (jocuri video, benzi desenate, ilustratie fantasy si SF). „Dupa cum probabil ca stiti, astfel de aspiratii sunt incompatibile cu mediul artistic academic actual. In prezent ma mai ocup si de webcomicul saptamanal Ars Moriendi, alaturi de Sergiu Vasile (Utopia Balcanica). Este o lucrare de satira ce vizeaza viata din Romania, birocratia de dupa moarte, precum si alte tematici imbibate in umor negru”, spune ea. Proiectul are 23 de episoade atingand cateva mii de unici pe luna.

Doar din desen insa, nu se poate trai, si banda desenata romaneasca este mai greu de exploatat decat una in limba engleza; tinerii se gandesc sa adapteze si pentru engleza apoi, cu ajutorul multiplelor platforme internationale, sa o promoveze pe scara mult mai larga. „Arta este un domeniu inepuizabil”.

Cum este privit artistul contemporan?

„Fie respectat si admirat, fie complet inexistent. Uneori fara directa legatura cu abilitatile sale reale. Asta, desigur, doar in cadrul unor anumite cercuri. De exemplu, studentii si profesorii de arte/arhitectura, fosti absolventi, alti artisti sau designeri. In afara cercurilor respective, cel mai adesea, el poate lua forma baiatului cu «fotosopul»”, spune ea.

Din pacate, sistemul de invatamant local nu face prea multe lucruri pentru promovarea talentelor din tara.

„Cred ca primul lucru care nu functioneaza bine este programul de 3 ani (licenta) + 2 ani (master). Drept urmare, materii care inainte se studiau timp de 3-4 ani au fost inghesuite aiurea intr-unul singur. O educatie artistica serioasa nu se poate face in 3 ani. Iar masteratul, care se bazeaza mai mult pe studiul individual, nu este indeajuns ca sa compenseze”, considera absolventa.

„Profilul diverselor sectii si organizarea lor este anacronica. Atmosfera generala, asa cum am perceput-o atat eu cat si o mare parte dintre colegii mei, este de apatie. Este destul de descurajant. Din cate am observat, cei care au beneficiat cel mai mult de pe urma programului de la UNArte au fost colegii mai in varsta, cei care deja aveau o anume maturitate mentala si cunoastere de sine in momentul in care au fost admisi. Unii mai facusera o facultate inainte, altii picasera cu un an in urma. In fine. Important este ca stiau destul de clar ce ii intereseaza si ce sa aleaga din toata informatia care venea catre ei”, completeaza ea.

Asa cum se intampla insa in facultati, acestea au si un mare plus – te pregatesc pentru viata, expunandu-te la o multime de lucruri noi. Iti largesc orizonturile, chiar daca uneori in directii complet diferite fata de cele pe care ti le-ai fi dorit. „In plus, fiind student aici, ajungi in contact cu un gen de mediu la care altminteri nu prea ai avea acces. Insa ai nevoie de nervi tari”.

Ce trebuie sa faci pentru a fi remarcat

Printre proiectele la care tanara a lucrat s-au numar cele de Web design si graphic design, tattoo design, arta pentru cover-uri de albume si de jocuri mobile, dar si ilustratie.

Citeste si:

„Inteleg ca in prezent are mare cautare pe piata ilustratia de carte pentru copii, insa nici celelalte specializari nu sunt neglijate. O cautare mai atenta arata ca exista interes si pentru ilustratie tehnica, concept art, modelare 3D, vizualizare arhitecturala, ilustratie pentru card games (jocuri tip Hearthstone), animatie, vfx (efecte speciale), post-procesare video si multe, multe altele. Ca ilustrator, este ideal sa poti demonstra ca esti flexibil din punct de vedere stilistic. Daca nu, este bine ca pentru inceput sa ai la indemana cateva formule (abordari stilistice) cu care sa poti lucra rapid”, sfatuieste Elena Barbu.

Marele avantaj al artistilor locali? Arta nu are granite; in plus, romanii se descurca, in general, foarte bine la limba engleza. „Din moment ce avem internetul la dispozitie si limba engleza la degetul mic, in calitate de artisti romani as spune ca sansa de a ne face remarcati pe plan international este egala cu a oricarui membru UE”, spune ea.

Este un domeniu in care primul criteriu in functie de care esti judecat este portofoliul. Al doilea este prezenta online. Nu prea ii pasa nimanui ce varsta, diplome sau nationalitate ai.

„Din punctul meu de vedere, a fi remarcat este o problema care sta exclusiv in mainile tale. Ai Tumblr, Artstation, Cgsociety, Behance, nenumarate grupuri de digital art/concept art/whatever art pe Facebook. In oricare dintre grupurile astea, daca esti activ, primesti feedback, oferi feedback, s.a.m.d, treptat ajungi sa te integrezi in comunitate si sa te orientezi. Nu exista nicio scurtatura, dar nici nu simt ca esti dezavantajat pentru faptul ca esti roman.

Exista, desigur, cazul in care intra in discutie problema vizei pentru munca. Spre exemplu, unui american ii va fi mai usor decat unui european sa fie angajat intr-o companie de jocuri americana, din simplul motiv ca firma respectiva are mult mai putine batai de cap cu tot procesul juridic. Din punctul asta de vedere, ca european trebuie sa fii cu adevarat bun, motivat, si cu ceva ani de experienta la bord, astfel incat unei firme de peste Ocean sa ii convina sa depuna atat de mult efort pentru a te aduce acolo.

„Nu stiu care este situatia in Asia. Am auzit ca pentru a fi acceptat in locuri precum Singapore, Coreea de Sud sau Japonia exista criterii ceva mai dure si pretentii destul de mari. In plus, nivelul de finisare si realism pe care il cer ei in ilustratie poate parea inutil de chinuitor pentru vestici. In situatia respectiva, cred ca e la fel de greu sa te faci acceptat chit ca esti roman, neamt sau american”, conchide tanara.