De curând, antreprenorii și managerii au început să înțeleagă importanța sănătății mintale și chiar să pună deoparte bugete pentru programe de gestionare a stării de bine a angajaților, mai ales că subiectul a devenit „sexy”, după cum spune Dragoș Iliescu, specialist în psihologie organizațională și prof. dr. la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București. Cu toate acestea, expertul spune că în continuare, „în organizații, e teribil de mult cinism” și că în realitate „managerilor nu le pasă de cât de bine ne simțim, ci de performanța noastră”. Însă ce trebuie să știe aceștia este că în privința stresului și a presiunii de la locul de muncă, unii duc mai puțin, iar alții mai mult în termeni de reziliență, iar mai departe, burnout-ul vine din lipsa de resurse și de ajutor, nu din vina angajatului.
„Nu toate presiunile sunt la fel de nocive. Presiunea cronică e cea care te deformează, e o presiune constantă. În organizații presiunea e inevitabilă, așa că ea în sine nu e rea. Spre exemplu dacă am un proiect, mă ține treaz trei nopți, stau acolo și lucrez mult, dar după ce livrez, îmi revin, corpul uman are o capacitate incredibilă de a se restabili. Mai grav e dacă în loc de trei zile durează trei ani sau mai mult și nu se mai oprește. Există diferite tipuri de rezistență, iar cea maximă e aceea, după cum îi spuneam, în glumă, rezistență de tip `teflon`, asta înseamnă că nu se lipește nimic de tine, ești rezistent”.
Specialistul spune că nu presiunea este cea care generează burnout, ci lipsa resurselor pe care un angajat le are atunci când are dus la bun sfârșit mai multe cerințe de la job. Dragoș Iliescu își întărește argumentul făcând și o paralelă cu ce se întâmplă la nivelul unei instituții de învățământ: „O școală bună nu e școală în care nu le ceri nimic elevilor, ci în care le ceri mult, dar îi ajuți să ducă mult, le dai resurse”.
Citeste si:
„Stresul și burnout-ul nu vin niciodată de la individ”
Statisticile ne arată că numărul indivizilor care traversează provocări de ordin mintal și emoțional este în creștere. Organizația Mondială a Sănătății arăta, în 2021, că 15% dintre adulții apți de muncă au o afecțiune asociată sănătății mintale. Mai mult, conform unui studiu McKinsey, aproape 60% dintre angajați susțin că s-au confruntat cu o provocare la nivel emoțional de-a lungul vieții. Dacă ne referim la stres și la burnout, acestea nu vin niciodată singure, a spus Dragoș Iliescu, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Conferinței Internaționale de Psihotraumatologie, organizată de Institutul pentru studiul și Tratamentul Traumei.
„Atunci când tu ca psiholog clinician ai în fața un individ care vine cu burnout, tu lucrezi cu el, îl ajuți să dezvolte mecanisme de coping, lucrezi cu lucruri, cu trăirile persoanei respective. Însă acest lucru sugerează că el are toate problemele și că vine să le rezolve pentru că le are și e vina lui (...) Dar stresul și burnout-ul nu vin niciodată de la individ. Cea mai mare parte a clinicilor cu care eu interacționez din păcate nu are această înțelegere. Nu e rău să lucrezi așa, dar trebuie să înțelegi, în calitate de clinician, că ceea ce cauzează stresul nu e niciodată în individ, nu vine de la el. Eu nu am întâlnit niciodată niciun model al stresului care să traseze cauzalitatea în interiorul individului, acesta vine din exterior, există un stresor, sigur există ceva la care nu poți să îi faci față”, explică Dragoș Iliescu.
Citeste si:
Deși oboseala și epuizarea la locul de muncă nu sunt deloc elemente noi, în economia globală de astăzi, pe cât de largă e paleta de locuri de muncă, pe atât de complexe pot fi muncile pe care angajații le fac. Uneori chiar și în ciuda unei planificări atente a atribuțiilor de la lucru, un angajat poate ajunge să fie copleșit fie de volumul mare de muncă sau de complexitatea acesteia. Unele joburi cer, de pildă, existența unui compromis permanent în viața privată, pentru angajații care lucrează în ture sau pentru cei care călătoresc mult, în timp ce altele necesită a-ți trăi viața mereu în conflict, iar aici un exemplu bun pot fi avocații sau angajații din front-office ai unei administrații publice.
„Înainte de pandemie s-a făcut un studiu la locurile de muncă dintr-o primărie, în Ardeal unde se întâmplă lucruri grozave. Cea mai la risc categorie erau femeile (căci erau doar femei se pare) care erau interfața cu publicul. Trăiau toată ziua în conflict pentru că nimeni nu intră în primărie să îți zică o vorbă bună, lumea vine să urle, să se plângă și doar asta auzeau zi de zi. Era spectrul acela în care ele se întrebau deseori când venea cineva `Oare persoana aceasta ce o să mai vrea de la mine? `. Un alt exemplu, tot înainte de pandemie am avut o analiză într-o mare clinică medicală de lângă Buftea, care avea un centru de îngrijiri paliative a bolnavilor în stadiu terminal, adică persoane cu HIV, cancer. S-a înregistrat un burnout masiv, probleme de sănătate mintală masive și încercări de suicid în cazul asistentelor. Lucrurile erau chiar grave. De ce? Pentru că jobul tău e să le faci viața bună atât cât se poate. Legi o relație emoțională cu ei și apoi mor sub ochii tăi. Ce fel de om ai putea fi să nu te deformeze asta? Dar acesta e jobul, asta e caracteristica lui”, povestește Dragoș Iliescu care menționează că burnout-ul este un sindrom legat de locul de muncă, de care nu poate fi desfăcut.
Citeste si:
Sursa foto: Brio
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
