De ce este importanta industria asigurarilor pentru economia europeana? Care este rolul industriei asigurarilor in sprijinirea cadrului economic general?

Michaela Koller: Activitatea asiguratorilor aduce multe beneficii economiei europene. Unul dintre aceste beneficii este acoperirea pe care o ofera asiguratilor. Prin preluarea riscurilor cu care se confrunta asiguratii, asiguratorii transfera impactul financiar al unui eveniment care ar putea fi dezastruos pentru un asigurat asupra unui grup mai mare de asigurati, unde riscul este mai bine absorbit.

In acest fel, asiguratorii au posibilitatea sa combine diferite riscuri pentru a reduce expunerea la unul dintre ele in particular. Acest lucru, la randul sau, le permite asiguratorilor sa mentina pretul politelor la niveluri rezonabile.

Privind dintr-o perspectiva economica, asigurarea le ofera oamenilor simpli si afacerilor acestora protectie financiara, astfel incat, atunci cand se intampla ceva rau, acestia sa-si poata mentine un anumit standard de viata decent, neimplicand bugetul de stat. De aceea, scopul asiguratorilor este sa ofere polite de asigurare customizate pentru cat mai multe tipologii de clienti.

Asiguratorii incurajeaza stabilitatea si cresterea economica, oferind companiilor de stat si private posibilitatea de a face investitii pe cont propriu.

Milioane de indivizi, familii si afaceri din toata Europa beneficiaza de asigurare. In 2013, asiguratorii au platit despagubiri in valoare de 952 miliarde euro. Aceasta inseamna ca in fiecare zi companiile de asigurari platesc 2,6 miliarde euro.

Asiguratorii sunt, de asemenea, cei mai mari investitori institutionali din Europa. Doar in 2013, acestia au gestionat active de peste 8,5 mii miliarde euro, adica echivalentul a aproximativ 60% din Produsul Intern Brut (PIB) al Europei. Asiguratorii detin aproximativ 25% din totalul titlurilor de stat europene si aproximativ 21% din obligatiunile europene corporative, precum si un procent semnificativ din totalul actiunilor cotate si miliarde de euro in alte active.

Prin investitia semnificativa pe termen lung, asiguratorii incurajeaza stabilitatea si cresterea economica, oferind companiilor de stat si private posibilitatea de a face investitii pe cont propriu. De aceea, investitiile asiguratorilor sunt importante pentru intreaga economie, in special cand acestia refinanteaza banci si economia reala. De asemenea, asiguratorii contribuie in mod direct la realizarea unor proiecte importante de infrastructura, cum ar fi poduri, spitale si construirea unor case noi. Desi acestea nu alcatuiesc un procent mare din investitiile pe care le fac asiguratorii, sunt cu siguranta o clasa de active care ar fi potrivite pentru mai multe investitii in viitor.

Companiile de asigurari au un rol deosebit de important in lupta impotriva recesiunii. Oamenii si companiile continua sa plateasca primele de asigurare in perioadele de criza economica. Acest flux constant de prime permite asiguratorilor sa continue sa finanteze economia in vremuri dificile si sa cumpere active pe care altii au nevoie sa le vanda. Acest lucru, la randul sau, ajuta economia sa intre pe un fagas normal. Astfel, asiguratorii contribuie la reducerea volatilitatii pe pietele financiare.

Michaela Koller: Ce impact va avea Solvency II asupra capacitatii asiguratorilor de a continua sa ofere aceste beneficii?

Cu toate ca industria sustine puternic implementarea Solvency II, inca exista unele detalii importante care trebuie stabilite. Exista, de exemplu, ingrijorari privind includerea asiguratorilor in categoria firmelor comerciale, prin asociere cu ideea ca se confrunta cu aceleasi riscuri. Asiguratorii investesc pentru a-si tine promisiunile facute fata de asigurati, iar acest lucru ii recomanda ca fiind investitori pe termen lung.

Solvency II va genera astfel costuri inutile si probleme pentru asiguratorii care doresc sa ofere produse pe termen lung asiguratilor.

Astfel, incadrarea asiguratorilor in aceeasi clasa cu firmele comerciale conduce la o viziune exagerata asupra riscurilor reale implicate in investitiile pe termen lung. Ca rezultat, Solvency II aduce cerinte de capital aferente investitiilor pe termen lung prea mari. Se vor genera astfel costuri inutile si probleme pentru companiile de asigurari care doresc sa ofere produse pe termen lung asiguratilor si sa isi tina promisiunile.

Acest lucru se va reflecta in produsele de asigurare cu efect pe termen lung (de exemplu, produsele pentru perioada pensionarii cu venituri garantate) care se vor scumpi mai mult decat trebuie si care ar putea deveni mai greu accesibile pe piata. De asemenea, se va limita abilitatea companiilor de asigurari de a-si mentine rolul traditional de investitori pe termen lung, in oferirea de stabilitate in perioade de crize financiare, si le va limita posibilitatea de a investi in active pe termen lung, de tipul infrastructurii. Prin urmare, criteriile de reglementare a pietei asigurarilor trebuie sa ia in considerare aceasta perspectiva.

Michaela Koller: Ce alte provocari mai aduce Solvency II pentru asiguratori?

Industria a lucrat si continua sa lucreze intr-un ritm accelerat pentru a se conforma directivelor Solvency II si, per total, cred ca vom fi pregatiti sa incepem sa operam, de la 1 ianuarie 2016, sub normele impuse de noul sistem de reglementare. Cea mai mare provocare din punct de vedere operational ramane implementarea cerintelor de raportare, ca urmare a faptului ca formularele finale de raportare cantitativa (QRTs) vor fi publicate in iunie sau iulie 2015, cu doar cinci-sase luni inainte de implementarea Solvency II. Unele dintre noile date solicitate vor fi cu siguranta foarte dificil de raportat pe termen scurt din cauza costurilor operationale suplimentare pe care le vor implica.

In plus, calendarul curent cu privire la raportarea stabilitatii financiare este extrem de complicat pentru ca societatile vor avea la dispozitie doar sase saptamani pentru a raporta informatiile trimestriale si anuale. Acest timeline nu este realist si este considerabil mai scurt decat cel prevazut in cadrul Solvency II.

Cu toate acestea, reprezentantii industriei lucreaza cu Autoritatea Europeana pentru Asigurari si Pensii Ocupationale (EIOPA) pentru a gasi o rezolvare cu privire la aceste aspecte. Punerea in aplicare a cerintelor de raportare va fi, in orice caz, extrem de provocatoare. Aceasta va trebui sa se desfasoare in paralel cu alte activitati pentru a se conforma directivelor Solvency II privind cerintele cantitative si calitative, precum si cu activitatile curente ale companiilor. Acest lucru va face ca ultimul trimestru din 2015 si primul trimestru din 2016 sa se caracterizeze printr-o activitate intensa.

Michaela Koller: Care sunt noile propuneri de modificari legislative cu impact asupra asiguratorilor la nivel european?

O preocupare este faptul ca o serie de propuneri actuale vor provoca o supraincarcare de informatii pentru consumatorii de asigurari. Asigurarea transparentei care ajuta consumatorii sa compare produsele si sa ia decizii in cunostinta de cauza este un element cheie pentru o mai buna protectie a intereselor acestora. Cu toate acestea, „bombardarea” cu prea multe informatii este contraproductiva si exista riscul de a distrage atentia consumatorilor si de a-i face mai confuzi, acest lucru conducand, in cele din urma, la impiedicarea consumatorilor nostri de a lua decizii bazate pe informatii relevante.

Asadar, reglementarea ar trebui sa se concentreze pe gradul de relevanta al informatiilor oferite, nu pe cantitatea acestora. Din pacate, nu aceasta este calea pe care autoritatile europene merg in aceste zile. Modificarile legislative preconizate la nivelul Uniunii Europene vor modifica substantial volumul de informatie pe care asiguratorii vor fi obligati sa le-o ofere consumatorilor.

Citeste si:

De exemplu, in conformitate cu legislatia UE in vigoare, unui consumator care doreste sa cumpere online un produs de asigurare de viata cu componenta investitionala de la un broker trebuie sa i se ofere 75 de informatii precontractuale diferite. Dupa cum se contureaza lucrurile, volumul informatiilor a caror prezentare va fi solicitata se va dubla. Prin noul Packaged Retail si Insurance-based Investment Products (PRIIPs), directiva Solvency II si propunerea Comisiei Europene (CE) privind Insurance Mediation Directive (IMD2), consumatorii vor ajunge sa primeasca 147 de informatii precontractuale diferite.

Cand sunt separate pe componente, numarul de informatii pre-contractuale va creste de la 20, cate sunt sub Life Directive, la 66 sub Solvency II si sub regulamentul PRIIP, reprezentand o crestere de 330%, in timp ce solicitarile de publicare pentru normele de vanzari vor creste de la 9 sub IMD1 la 35 sub IMD2, reprezentand o crestere de 388%. Mai mult decat atat, numeroase alte exemple de cerinte duplicative pot fi gasite, inclusiv duplicarea informatiilor precontractuale intre regulamentul PRIIPs si IMD2. In practica, acest lucru inseamna riscul ca un consumator sa primeasca de doua ori acelasi tip de informatie, dar intr-o alta formulare si intr-un alt format.

Bineinteles, acest lucru nu reprezinta un beneficiu pentru consumatori sau industria noastra. „Reglementare inteligenta” este asadar o nevoie presanta pentru noi. Noua Comisie Europeana a stabilit ca prioritara o astfel de reglementare, angajandu-se astfel sa propuna acte legislative la nivelul UE care sa aduca beneficii reale asiguratilor.

Este, prin urmare, un lucru esential ca aceasta comisie sa ia in considerare impactul cumulativ al supraincarcarii si dublarii cerintelor si sa ia masuri pentru a le elimina acolo unde acestea exista. In prezent, negocierile tripartite dintre Comisia Europeana, Parlamentul European si Consiliul European pe tema IMD2 sunt in plina desfasurare. Prima intalnire a avut loc pe 26 februarie si discutii tripartite sunt programate pentru urmatoarele luni, obiectivul fiind ajungerea la un acord pana la sfarsitul presedintiei letone a UE (sfarsitul lunii iunie).

Daca cineva vrea sa incheie o asigurare auto, asiguratorul va trebui cunoasca experienta de conducator auto a soferului

Legislatia privind protectia datelor, analizata in prezent, pune, de asemenea, unele probleme asiguratorilor europeni. Industria este deosebit de preocupata de faptul ca normele propuse privind realizarea profilului clientului nu iau in considerare modul in care functioneaza un produs de asigurare. Ca parte a procesului de subscriere, asiguratorii prelucreaza date cu caracter personal pentru a evalua riscul pe care il vor prelua. Cu alte cuvinte, asiguratorii trebuie sa fie in masura sa realizeze un profil al potentialilor asigurati pentru a evalua riscurile pe care acestia doresc sa le transfere, si apoi sa le poata adapta la nevoile si cerintele lor.

De exemplu, daca cineva vrea sa incheie o asigurare auto, asiguratorul va trebui cunoasca experienta de conducator auto a soferului, precum si numarul de accidente in care acesta a fost implicat, pentru a calcula riscul la care se expune. Orice restrictii asupra realizarii acestui profil ar putea conduce la un pret mai mare al asigurarii si la o acoperire mai restransa, dar si la imposibilitatea de a oferi clientului o asigurare customizata. Noile reglementari privind protectia datelor ar trebui, asadar, modificate pentru a permite realizarea profilului de risc in etapa precontractuala si in timpul derularii contractului.

O alta preocupare importanta este aceea ca reglementarea propusa ar putea restrictiona capacitatea asiguratorilor de a face schimb de informatii pentru a combate frauda, fenomen care exista in toate sectoarele industriei de asigurari si este estimata la 10% din totalul cheltuielilor cu despagubirile in Europa. Una dintre modalitatile prin care asiguratorii detecteaza o posibila frauda este prin examinarea istoricului daunelor asiguratilor - de exemplu, daca cineva a depus mai multe cereri de despagubire pentru aceeasi speta.

Daca asiguratorii nu pot face schimb de date privind istoricul daunelor cerute, eforturile lor de a proteja consumatorii onesti impotriva consecintelor fraudei in asigurari vor fi obstructionate. Reglementarea propusa ar trebui, prin urmare, sa recunoasca in mod explicit necesitatea unor organizatii, care sa includa si asiguratorii si care sa proceseze si sa faca schimb de informatii in scopul detectarii si prevenirii fraudei.

Michaela Koller: Cu ce provocari se confrunta asiguratorii europeni la nivel global?

Asociatia Internationala a Supraveghetorilor in Asigurari (IAIS) dezvolta un cadru comun (ComFrame) pentru supravegherea grupurilor globale in asigurari (IAIGs), inclusiv un standard de capital international (ICS), pe care IAIS isi propune sa il finalizeze pana in 2016. Avand in vedere experientele din Europa, unde proiectul Solvency II a luat mai mult de 13 ani pentru a fi dezvoltat, calendarul de trei ani pentru aceste standarde internationale este deosebit de ambitios.

Elaborarea unor reglementari eficiente solicita un efort si un angajament atat din partea reglementatorilor, cat si din partea industriei pentru a crea si testa un sistem bazat pe risc care are scopul de a contura nivelul real de risc al industriei de asigurari, minimizand, in acelasi timp, consecinte nedorite care ar putea aparea din cauza abordarilor care se vor concentra mai mult pe simplitate si mai putin pe masurarea riscului real. Industria asigurarilor a sprijinit obiectivele initiale ale ComFrame, de a se asigura ca toate grupurile mari au un management si o gestionare a riscurilor care sa acopere toate activitatile lor de grup.

Obiectivele initiale ale ComFrame s-au schimbat insa, si au fost inlocuite de o concentrare pe standarde dezvoltate tinand cont de riscurile globale. Pentru stabilirea acestor standarde se lucreaza sub presiunea unor termene limita foarte ambitioase, avand in vedere diferentele semnificative intre diversele regimuri de solvabilitate aplicate la nivel mondial.

Insurance Europe considera asadar ca IAIS ar trebui sa opteze pentru o abordare „pas cu pas” si sa vizeze o dezvoltare graduala a noilor standarde. Ne asteptam ca in urma consultarilor si a rezultatelor testelor pe care le vom derula in cateva luni, IAIS sa reanalizeze calendarul de lucru si sa redefineasca etapele ce trebuie parcurse.

Sursa foto: Insurance Europe