In vremurile in care americanii discuta intens despre imigratie si refugiati si daca acest fenomen este unul pozitiv sau negativ pentru tara lor, apar articole despre fondatorii sau sefii unor companii precum Tesla, Google, eBay sau Pepsi, care sunt fie imigranti, fie, intr-un caz singular, refugiati. Aceste informatii vin sa reaminteasca faptul ca nu intotdeauna strainii le „fura” job-urile americanilor, ci de multe ori acestia creeaza locuri de munca.

Hamdi Ulukaya, care a venit din Turcia in urma cu 23 de ani cu o viza de student si aproape fara nici un ban, este acum miliardarul care a schimbat gusturile americanilor cu iaurtul Chobani si a relansat economia in doua comunitati. Iaurtul in stil grecesc sub marca Chobani este in prezent cel mai vandut brand in categoria sa din SUA.

Chobani inseamna in traducere „pastor”, un nume cu semnificatie pentru Ulukaya, care provine dintr-o familie de pastori, care se ocupau cu cresterea ovinelor si care produceau branza si iaurt intr-un mic sat din estul Turciei.

Chobani

A ajuns in Statele Unite la 22 de ani, ca student. Unul pasionat, idealist si care intrase in conflict cu autoritatile turce pe seama unor articole prin care sustinea drepturile miscarii kurde. Astfel, s-a gandit ca ideea de a pleca din tara ar fi una potrivita. La momentul respectiv nu cunostea limba engleza, nu avea prieteni si nici familia alaturi de el.

Acomodarea cu New York-ul a durat un an, in acest oras petrecandu-si urmatorii zece ani pentru a finaliza studiile, lucrand in acelasi timp intr-o fabrica de lactate si punand bazele unui business modest cu branza feta.

Intr-o zi a vazut un afis care i-a atras atentia. O fabrica de iaurturi, complet echipata, era de vanzare. A sunat la numarul afisat, iar agentul care i-a raspuns i-a explicat ca fabrica, cu o vechime de 85 de ani, era detinuta de Kraft Foods, companie care luase hotararea sa renunte la divizia de iaurturi. Pretul de vanzare era de 700.000 de dolari, unul derizoriu, in conditiile in care un simplu rezervor costa la fel de mult.

Hamdi Ulukaya a ajuns astfel in New Berlin, un mic orasel langa New York, unde a gasit fabrica si ultimii angajati ramasi. „Imi aduc aminte de acest moment ca si cum ar fi fost ieri. Imi aduc aminte de tristetea locului, era ca si cum cineva murise, cineva important. 200 de locuri de munca disparusera”, povesteste Ulukaya, intr-un interviu pentru CBS News.

Chobani

Nu avea niciun ban, insa a reusit sa convinga o banca locala si administrati pentru IMM-uri sa imparta riscul unui imprtumut de un milion de dolari. Acesta a fost tichetul de intrare in business pentru Chobani si acest lucru i-a permis lui Hamdi sa angajeze primii cinci oameni in fabrica. Au urmat doi ani in care au lucrat la crearea produsului si modul de producere al acestuia, timp in care antreprenorul a stat permanent in fabrica.

Citeste si:

Prima transa de iaurturi – 150 de cutii – a fost livrata in octombrie 2007, fara ca Hamdi sa spere la o noua comanda.

„Proprietarul magazinului din Long Island a venit la mine si mi-a spus: <<nu stiu ce puneti in acele iaurturi insa nu a mai ramas niciunul pe raft>>. Atunci mi-am dat seama ca nu stiam daca voi putea produce suficient iaurt incat sa acopar cererea”, povesteste Hamdi Ulukaya.

Avea nevoie de mai multe utilaje, de o extindere a spatiului de productie, de mai mult lapte colectat de la fermele din imprejurimi si mult mai multi angajati. Intre 2008 si 2012 productia Chobani a crescut la 2 milioane de cutii pe saptamana, veniturile au atins miliarde de dolari pe an si echipa s-a extins la 600 de angajati. In prezent, pentru Chobani lucreaza aproape 1.000 de oameni.

Chobani

„Oricine din comunitate care dorea sa munceasca putea sa gaseasca un loc de munca la Chobani. Angajam pe oricine. Si daca nu lucrau pentru noi, o faceau pentru partenerii nostri. Imi propusesem sa angajez tot ce puteam pe plan local pana ieseam cu produsele in afara comunitatii. Am ajuns si la un centru de refugiati. Le-am propus sa aduc translatori intrucat spuneau ca exista bariere in privinta limbii si sa le ofer transport. Au fost de acord si asa am avut parte de cei mai muncitori oameni, cu 19 nationalitati, pentru care folosim 16 translatori”, mai spune Hamdi.

In 2012, Hamdi Ulukaya a decis sa construiasca o a doua fabrica, cea mai mare din lume, in orasul Twin Falls, Idaho, dupa schita pe care o desenase pe un servetel. In prezent, fabrica din Twin Falls are 1.000 de angajati, cu salarii peste medie si beneficii generoase. Afacerea „pompeaza” in economia locala peste 2 miliarde de dolari pe an.

Hamdi insista ca nu este un activist, ci doar un om de afaceri. Insa faptul ca provine dintr-o tara musulmana, sustine imigratia legala si ajuta refugiatii nu il face foarte popular in Idaho, unul dintre cele mai conservatoare state. Recunoaste cu sinceritate ca nu si-a imaginat niciodata ca lucrurile se vor intampla asa in momentul in care a ajuns in SUA. Acum isi arata recunostinta fata de angajati, oferindu-le in urma cu un an 10% din capitalul firmei.

„Nu a fost un cadou. Nu a fost ceva de genul <<oh, uite ce dragut sunt eu>>. Este o recunoastere a meritelor lor. A fost cea mia buna decizie, este ceva ce le apartine si eu recunosc asta”, conchide Hamdi Ulukaya.

Sursa foto: Chobani

Sursa foto: Hamdi Ulukaya/Facebook