Teama de izbucnirea unui război în Ucraina, cauzat de intențiile expansioniste ale Federației Ruse, suflă în ceafa României în ultima perioadă. Se va concretiza această teamă? ”Ipoteza e mai degrabă posibilă. Și cred că va mai rămâne posibilă pentru următorii zece sau chiar douăzeci de ani. Iar dacă va fi război, nu cred că va fi unul clasic, ci mai degrabă unul hibrid. Un astfel de conflict va crește riscul de instabilitate politică în regiune, cu potențiale ecouri în România”, a declarat Lucian Dumitrescu, cercetător în cadrul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române și membru în consiliul de experți al Laboratorului pentru analiza războiului informațional și comunicare strategică (LARICS).

Cercetătorul este de părere că România va avea de suferit în urma unui conflict în Ucraina, chiar dacă acesta nu va presupune desfășurare de forțe armate. Cât despre caracterul hibrid al războiului, să nu omitem atacurile cibernetice care i se impută Rusiei, cel mai recent, chiar de către Ucraina.

”Un astfel de conflict va crește riscul de instabilitate politică în regiune, cu potențiale ecouri în România. Autoritățile nu își doresc așa ceva, și nici populația. Știm deja că efectele economice ale pandemiei vor afecta mai ales populațiile sărace, iar sărăcia accentuează vulnerabilitățile politice. Populația României e una dintre cele mai sărace din Uniunea Europeană, în pofida imaginii produse de unii indicatori macroeconomici care pierd din vedere distribuția puternic inegală a resurselor”, a explicat Dumitrescu, într-un interviu wall-street.ro.

Vezi și: Marea Britanie trimite arme și soldați în Ucraina (wall-street.ro)

În mod cert, în cazul unui conflict în vecinătatea apropiată, România va adopta poziția NATO.

De asemenea, Dumitrescu a enumerat trei motive pentru care posibilitatea unui război, fie el și hibrid, în Ucraina va rămâne deschisă chiar și pentru următorii 10-20 de ani.

  • În primul rând, Federația Rusă rămâne una dintre marile puteri, în ciuda slăbiciunii sale structurale.

„Diferite state occidentale au avut tendința de a se uita mai ales la numeroasele vulnerabilități ale Federației Ruse, iar de aici a apărut narațiunea „Rusia, stat slabˮ. Narațiunea este corectă, dar omite câteva avantaje comparative cheie care fac din Federația Rusă un adversar redutabil pe termen scurt și mediu”, a indicat cercetătorul.

  • În al doilea rând, percepțiile negative despre Moscova persistă în statele în care aceasta pretinde interese privilegiate.

”Kremlinul continuă să judece politica mondială în termenii sferelor de influență. În general, toate centrele de putere importante fac asta. Dar Rusia nu are un proiect civilizațional seducător, pentru că propriul proiect de țară este mai degrabă respingător, dacă privim dincolo de retorică. Nu poți produce percepții pozitive despre tine atâta vreme cât proiectul tău de țară este puternic contestat pe plan intern, pentru că e departe de a fi dat rezultatele scontate. Adică modernizare politică și economică de care să beneficieze majoritatea cetățenilor”, a explicat Dumitrescu.

  • În al treilea rând, Vladimir Putin va lăsa moștenire tendințele autocrate și expansioniste.

”Putinismul îi va supraviețui lui Vladimir Putin. Cu alte cuvinte, populismul de politică externă care camuflează autocrația personală va fi conservat de climatul instituțional din Rusia. E greu de crezut că viitorii lideri ai Federației Ruse vor fi semnificativ mai democratici decât cei actuali. Și că vor fi de acord cu integrarea în NATO a vreunui stat din așa-numita ,,vecinătate apropiatăˮ, a mai spus acesta.

Reacția NATO: negocieri înainte de arme

E mai mult decât evident că Rusia testează răbdarea, dar și abilitățile de negociere ale Occidentului, în special ale NATO. Cercetătorul Lucian Dumitrescu este de părere că o escaladare a conflictului în Ucraina nu ar fi susținută, în primul rând, de cetățenii ruși.

De aici, și asul în mânecă al NATO în ceea ce privește negocierile cu Vladimir Putin, mai ales în vreme de pandemie, care a avut un impact economic în toate țările, inclusiv Rusia.

”Rusia nu își dorește un conflict cu NATO, pentru că îl va pierde. Trebuie spus că majoritatea cetățenilor din Federația Rusă sunt pragmatici. Ei ar putea fi păcăliți de ,,autocrația informaționalăˮ din Rusia pentru scurt timp, dar nu vor susține aventurile geopolitice ale Kremlinului în condițiile în care nivelul de trai scade constant în Rusia de câțiva ani. Din perspectiva calității vieții, lucrurile nu stau extraordinar de bine nici în statele membre NATO, care au fost deja afectate de efectele economice ale pandemiei de coronavirus, dincolo de cele sanitar”, a explicat cercetătorul.

Totodată, acesta precizează că statele membre NATO nu vor fi de acord cu doleanțele Federației Ruse legate de extinderea alianței. ”Însă având în vedere contextul, precum și disensiunile din interiorul alianței, e puțin probabil ca NATO să trimită trupe la graniță. Mai degrabă NATO va acorda asistență de diferite tipuri militarilor ucrainieni”, a completat acesta.

De la Ucraina la Kazahstan, doar un pas pentru Federația Rusă

Conflictul din Kazahstan, izbucnit spontan în urma creșterii bruște a prețului combustibilului, a fost o ocazie perfectă pentru Rusia să iasă din nou în evidență prin capacitățile sale armate.

Circa 2.500 de trupe din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, o alianță din care fac parte Federația Rusă, Kîrgîstan și Tadjikistan, au sosit pe 6 ianuarie în Kazahstan pentru a opri manifestațiile violente. Kazahstanul a cerut ajutor pe 2 ianuarie, după ce protestele s-au extins în Almaty, cel mai mare oraș al țării.

”Rusia doar pare că joacă un rol important, iar Organizația Tratatului de Securitate Colectivă iese în evidență mai ales prin disfuncționalitățile sale. Situația din Kazahstan e emblematică pentru Asia Centrală. Federația Rusă domină Kazahstanul din punct de vedere militar. Dar China îl domină economic. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în Asia Centrală, mai ales după criza financiară din 2008, putem constata că regiunea se uită mai degrabă spre Beijing decât spre Moscova”, a explicat Dumitrescu.

China este principalul partener comercial al celor cinci republici din Asia Centrală, după ce a investit în infrastructura de transport, de telecomunicații, precum și în conductele de petrol și gaze naturale.

”China își dorește o Asie Centrală stabilă și prosperă pentru a obține astfel mai multă stabilitate în regiunea Xinjiang. După ce a abandonat complet Asia Centrală în anii ’90, Rusia și-a reamintit de aceasta în contextul War on Terror care a redat importanță strategică bazelor aeriene de la Manas și Karshi Khanabad, din Uzbekistan, respectiv Kîrghizstan. Moscova a fost mult mai preocupată de Ucraina, Georgia și Belarus decât statele din Asia Centrală, regiune pe care a luat-o taken for granted. În scurtă vreme, China va domina Asia Centrală nu doar economic, ci și politic. „Avantajulˮ Federației Ruse mai constă doar în reziduurile propagandei Uniunii Sovietice împotriva Chinei. Sinofobia este puternică în regiune, mai ales în Kazahstan”, a completat acesta.

Rusia și China, prieteni sau dușmani?!

De-a lungul timpului, China și Rusia s-au aflat pe aceeași baricadă, iar când a fost nevoie să își împartă ”bunul” au bătut palma cordial. Kazahstan este o altă bucată de pământ unde se întâlnesc cele două, una cu echipamente militare (Rusia), iar cealaltă, cu influențe economice, mai degrabă, un softpower (China)

”Conflictul din Kazahstan ar fi putut provoca disensiuni între China și Federația Rusă. Nu le-a provocat, iar ecourile sale internaționale sunt relativ reduse. China își implementează proiectele strategice în regiune de aproape două decenii, în vreme ce Rusia și-a reamintit de Asia Centrală după 11 septembrie 2001, dar a început să acționeze mai hotărât abia din 2012. Preluarea celui de-al treilea mandat de președinte de către Vladimir Putin a coincis cu răcirea raporturilor diplomatice dintre Federația Rusă și Occident, după resetul inițiat de administrația Obama în 2009, ultimul de acest tip”, a precizat Dumitrescu.

În plus, cercetătorul amintește că în „vacuumul geopoliticˮ din Asia Centrală s-au inserat – sau au încercat s-o facă – Japonia, iar mai apoi Coreea de Sud. Uniunea Europeană și Statele Unite au ajuns târziu în zonă, iar proiectele lor strategice sunt deocamdată la nivel de retorică.

Cât despre România, țara noastră nu va fi afectată de criza apărută în Kazahstan, cel puțin nu din perspectiva unei potențiale imigrații.

”Kazahstanul nu e un stat în care se ciocnesc interesele strategice ale Occidentului cu cele ale Federației Ruse sau ale Chinei. Adică interesele unor sisteme politice rivale, ca în Siria. Kazahstanul este dominat de interesele Federație Ruse și ale Chinei, iar aceste interese sunt deocamdată complementare. Deci nu din Kazahstan va veni valul de imigranți care să îngrijoreze România”, a explicat Dumitrescu.

În ceea ce privește implicarea NATO în regiune, alianța are o anvergură globală și este preocupată de situația din Ucraina și, în general, de excesele geostrategice ale principalului său adversar (Rusia).

Vezi și: Afganistanul, mingea din poarta talibanilor: de ce s-au retras americanii (wall-street.ro)

În schimb, Dumitrescu atrage atenția asupra faptului că în Strategia Națională de Securitate Intermediară a administrației Biden din 2021, Rusia este tratată marginal, iar China este identificată drept principala amenințare strategică.

”China va fi principala amenințare strategică pentru Statele Unite în secolul XXI, indiferent dacă Washingtonul va fi dominat de democrați sau de republicani. Va deveni, în aceste condiții, China principalul adversar al NATO? Dacă se va întâmpla asta, situații precum cele din Kazahstan, din Taiwan sau din Marea Chinei de Sud sau de Est, vor cântări mai greu decât actuala situație din Ucraina pe agenda NATO. Pănă atunci, criza din Kazahstan e relativ minoră pentru NATO în comparație cu cea din Ucraina”, a mai spus cercetătorul.

Nu în ultimul rând, acesta a menționat și incapacitatea Uniunii Europene de a interveni în conflicte armate, din cauza lipsei unei armate. În prezent, UE poate doar sancționa economic statele ofensive.

”UE are nevoie de mai multă coerență politică, mai ales în chestiunile strategice, pentru a-și putea construi o armată. Cum se va materializa din punct de vedere instituțional această „mai multă coerență politicăˮ și ce armată va ieși de aici, probabil că vom vedea în următorii zece ani”, a conchis Dumitrescu.

Sursa foto: Shutterstock

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Cristina Marin
Cristina Marin s-a alăturat redacției la începutul anului 2020, cu puțin timp înainte de declanșarea pandemiei. Coincidență sau nu, cei peste trei ani petrecuți în cadrul rețelelor private de sănătate din România au ajutat-o să înțeleagă mai bine relația dintre pacient și sistemul de sănătate autohton despre care scrie în prezent la publicația Wall-street.ro. Cristina se află în permanentă legătură cu medicii din spitalele românești și...

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Internațional »


Setari Cookie-uri