A inceput sa lucreze de cind era licean. Primul sau job a fost in clasa a XI-a, prin 1990, la Braila, dupa cum marturiseste Mandrea. Aparusera primele televizoare color, faimoasele TEC, si erau cozi uriase la cumpararea lor. Atunci s-a ivit prima oportunitate de a face bani, pentru ca toate manualele de utilizare erau in limba engleza. „Destul de putini dintre cumparatori se pricepeau sa inteleaga cum trebuia setat televizorul. Astfel incit m-am apucat sa traduc. Am facut o brosura de patru pagini, foarte clara, in romaneste, pe care am multiplicat-o apoi la copiator.“

A fost primul pas spre independenta financiara. Vindea cu 100 de lei, care echivalau cu cinci dolari pe atunci. Cheltuielile erau de circa trei dolari, „deci aveam un superprofit,“ spune Mandrea, adaugind ca „am reusit sa vind o suta si ceva de exemplare. Partea buna era ca unii dintre cumparatori nu se multumeau doar cu brosura, ci ma chemau sa le si instalez televizorul si sa le arat cum functioneaza. Pentru asta luam 300 de lei“.

Dupa absolvirea liceului, a intrat la Facultatea de Automatica si Calculatoare din Bucuresti. S-a tinut de scoala, a luat bursa, dar, incepind cu al doilea an de facultate, nevoia de bani suplimentari l-a determinat pe viitorul manager sa-si caute un job. S-a angajat la o editura, pe linga Gara de Nord, care, pe vremea aceea, edita reviste de matematica, fizica si chimie.

„Aveau nevoie de un culegator de text. Mi s-a parut un job foarte corect, mai ales ca era noaptea si puteam sa merg si la scoala. Am facut asta cam noua luni, o data la doua nopti lucram 12 ore, culegeam tone de formule, explicatii, experimente. A fost o experienta foarte buna, pentru ca am invatat ce inseamna sa fii platit conform performantelor. Astfel, cu cit culegeam mai multe pagini, cu atit luam mai multi bani. Trageam de mine catre dimineata ca sa cistig 10.000 de lei in plus.“

Tot in timpul facultatii, a avut diverse slujbe, cea mai importanta fiind experienta de trei ani de la Arexuim, dupa cum marturiseste Mandrea. „Am invatat ce inseamna sa lucrezi si sa conduci o echipa.“

Citeste si:

Sapte dintr-o lovitura

Terminase facultatea si a vazut un anunt in ziar: „Coca-Cola angajeaza trainee“. Si-a trimis CV-ul, iar o saptamina mai tirziu a fost sunat. Numai ca job-ul era la Timisoara, si nu in Bucuresti. „Pentru ca oricum nu eram legat cu nimic de Bucuresti am spus da.“ La capatul unui proces destul de lung, de circa trei luni, a avut loc interviul final. Mandrea si alti sapte contracandidati au fost examinati o zi intreaga de un juriu irlandez. Luase job-ul.

De jos in sus

La inceput a fost foarte dezamagit, recunoaste viitorul manager, „pentru ca imi imaginasem ca o sa intru in Coca-Cola si o sa pot pune pe masa citeva dintre strategiile la care visam eu si care vor tripla vinzarile de Coca-Cola“. Timp de doua luni a fost trimis sa puna postere, sa construiasca display-uri, fiind un fel de ajutor al agentului de vinzari. „Privind in urma, imi dau seama cit de importante au fost lunile acelea pentru mine, cit de mult m-au conectat la realitatile pietei si la cultura Coca-Cola.“

A invatat si a muncit mult, si-a asumat riscuri. „In 1999, m-am dus la fostul director de marketing, Calin Dragan – in prezent director general – si i-am spus: «Promotia asta de Sprite vreau sa o fac eu, cap-coada»“.

Dragan a fost foarte surprins ca un junior voia sa isi asume riscurile pentru o promotie nationala, „dar mi-a dat suportul sau. A fost o promotie care s-a bucurat de un succes nebun“, spune Mandrea.

Sursa: http://www.cotidianul.ro/index.php?id=4605&art=73&cHash=a359f6a778