Într-un recent raport, Agenția Internațională a Energiei avertizează că și în 2023 Uniunea Europeană riscă să se confrunte cu problema aprovizionării cu gaze naturale – ba chiar aceasta ar putea fi mai gravă decât în 2022. Care sunt soluțiile și cum se plasează România în perspectiva acestei potențiale crize?
Piețele europene și globale de gaze nu au scăpat încă de pericolele create de închiderea robinetului de către Kremlin, afirmă specialiștii Agenției Internaționale a Energiei (IEA). Politicile europene, vremea blândă și substituirea importurilor din Rusia cu cele din alte state au permis Europei să evite să înghețe în 2022, dar 2023 ar putea fi un an mai dificil.
3 factori care ar putea provoca o criză europeană a gazelor
Sunt 3 motive pentru anul acesta ar putea fi și mai complicat în privința aprovizionării cu gaze a UE și, implicit, și a României:
- exporturile de gaze ale Rusiei către Europa ar putea ajunge chiar la 0 în 2023 (în 2021 au fost de 140 de miliarde de metri cubi, în 2022, circa 60, iar în 2023 ar putea fi, dacă se menține nivelul actual, de 25 de miliarde);
- UE va trebui să concureze cu China pentru un volum limitat de gaz natural lichefiat (în 2022, cererea chineză de LNG era relativ redusă, din cauza restricțiilor impuse de politica ”zero Covid”, în schimb cea europeană a crescut cu 60% față de 2021);
- condițiile meteo s-ar putea schimba, iar vremea s-ar putea răci, crescând cererea de gaze naturale.
Dacă importurile UE de gaze rusești ajung la 0, iar cererea Chinei de LNG revine la nivelul din 2021, Uniunea se va confrunta cu un deficit de 57 de miliarde de metri cubi de gaze. Din acest volum, 30 de miliarde ar putea fi acoperite prin măsurile care sunt deja introduse sau în curs de implementare – politici de securitate și eficiență energetică, substituirea capacităților de producție a energiei electrice pe bază de gaze cu cele nucleare sau hidro etc.
Citeste si:
Un deficit de 2 ori cât necesarul de gaze al României
Rămâne însă neacoperit un volum 27 de miliarde de metri cubi de gaze – mai mult decât dublul necesarului României – pe care nu e clar de unde și le va procura Uniunea Europeană. În plus, producția internă de gaze va scădea cu circa 5%. Aici, România joacă totuși un rol important, specialiștii estimând că Midia va aduce 1 miliard de metri cubi de gaze în 2023 (față de 0,5 miliarde anul acesta). Pe de altă parte, Țările de Jos își reduc tot mai mult producția de la Groningen, cel mai mare zăcământ din Europa.
Cele mai afectate industrii sunt cea a îngrășămintelor chimice (unde gazul este materie primă, vezi cazul Azomureș din România, unde activitatea a fost suspendată din cauza creșterii prețului acestei resurse), a oțelului și a aluminiului. De asemenea, Moldova și Ucraina ar putea avea nevoie de ajutorul UE – circa 12 miliarde de metri cubi de gaze – pentru a-și face stocuri în vederea iernii 2023-2024, iar acest lucru va crește cererea la nivel european față de 2022.
Citeste si:
Cele 5 strategii care ar putea preveni o criză europeană a gazelor
În contextul în care în 2023 nu se întrevăd noi surse pentru importuri de gaze în UE, IEA sugerează 5 direcții majore pentru politicile publice, care ar putea reduce acest deficit:
- stimulente pentru accelerarea măsurilor de eficiență energetică (estimate a economisi 8 miliarde de metri cubi de gaze) – de la ajutoare pentru cei care-și renovează locuințele în sensul reducerii pierderilor de căldură până la încurajarea introducerii de tehnologii inteligente, cum ar fi termostatele smart. De asemenea, IEA subliniază cât de important este ca sectorul public să dea un exemplu în această privință, iar companiile, să fie ajutate să își reducă consumul de energie fără a închide porțile;
- noi capacități regenerabile de producere a energiei. Practic, acestea pot substitui capacitățile pe gaz, făcând ca respectivele volume de gaze să fie disponibile în alte scopuri. Aproape 20 de miliarde de metri cubi de gaze folosiți în producția de electricitate ar putea fi înlocuiți de capacități solare și eoliene în 2023, afirmă IEA, dacă guvernele vor stimula sau măcar nu vor pune piedici birocratice sau fiscale proiectelor din domeniul energiei regenerabile și vor crește încrederea investitorilor;
- accelerarea electrificării producției de căldură (o economie de încă 2 miliarde de metri cubi): o treime din cererea de gaze a UE este pentru încălzirea clădirilor, or aceasta ar putea fi făcută și cu ajutorul energiei electrice – mai ales al pompelor de căldură. Aici merită menționat că România a redus recent TVA la pompe de căldură și panouri solare de la 19% la 5%, o măsură în linia sugestiilor IEA. Inclusiv la nivelul industriei, pompele de căldură pot fi o soluție – de exemplu, ar acoperi 30% din necesarul de căldură al sectoarelor alimentare, chimice și producției de hârtie;
- încurajarea schimbării comportamentului consumatorilor (5 miliarde de metri cubi economisiți). De exemplu, temperatura medie în clădirile din UE în acest moment este de 22 de grade Celsius. Dacă ar fi redusă cu un singur grad, cererea de gaze la nivelul Uniunii ar scădea cu 10 miliarde de metri cubi. Și introducerea contoarelor inteligente poate juca un rol extrem de important, făcându-i pe consumatori să se adapteze la cererea și oferta de energie de pe piețe. Și aici, sectorul public trebuie să dea un exemplu, afirmă Agenția;
- creșterea nivelului de aprovizionare cu gaze – 4,5 miliarde de metri cubi ar putea veni din eficientizarea importurilor prin reducerea pierderilor, introducerea biogazului în sistem și prin achiziții comune la nivelul întregii Uniuni, care ar avea astfel o putere de negociere mai mare.
Investițiile suplimentare necesare acestor politici sunt estimate la 100 de miliarde de euro la nivelul întregii Uniuni. Pare mult, dar de fapt e mai puțin de o treime din costul pe 2022 al politicilor europene de protejare a consumatorilor casnici de scumpirea energiei. Doar România a alocat circa 8,5 miliarde de euro (2,9% din PIB) pentru astfel de politici – cu rezultate discutabile.
Citeste si:
Cum stă România în perspectiva aprovizionării cu gaze în 2023
Trebuie menționat că, deși e al doilea producător european de gaze, România este într-o situație destul de complexă, deoarece momentan singura noastra sursă pentru importuri este Rusia (discuțiile cu Azerbaidjanul nu au adus încă niciun metru cub de gaz în țară) iar stocurile se epuizează rapid.
La ora actuală, la nivelul Europei avem cel mai ridicat grad de extracție din depozite, 0,55% pe zi, în ciuda iernii blânde. Ceea ce înseamnă că primăvara ar putea să ne găsească cu stocurile mai goale decât anul trecut, când am ieșit din iarnă cu 700 de milioane de metri cubi în depozite, adică peste 20%. Or reumplerea lor pentru iarna următoare va fi mult mai dificilă, deoarece gazele din producția proprie nu sunt suficiente, iar importurile sunt la mila Kremlinului. Cât despre investițiile în noi proiecte de gaze sau în regenerabile, aici politicile fiscale ale guvernului, menite să taxeze ”veniturile nedrepte” par a fi mai degrabă o piedică.
Citeste si:
Sursa foto: Unsplash
Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »
Te-ar putea interesa și:
