Wall-Street.ro: Criza din Grecia cunoaste in prezent un respiro – dar, urmeaza Portugalia, Italia sau Spania? Ce alte tari din Zona Euro s-ar putea confrunta in curand cu o noua criza?

Marie Albert, Coface: Portugalia, Italia, Irlanda si Spania au aratat o rezistenta puternica pe piata financiara in intreaga perioada a negocierilor. Acordul stabilit pe 13 iulie dintre Grecia si creditorii sai, dupa o serie de negocieri lungi si dureroase, a ajutat la evitarea celui mai grav scenariu posibil (Grexit). In plus, acest acord a scazut semnificativ riscul de contagiune financiara asupra altor tari si, in special, catre tari mai periferice. Dar, trebuie remarcat faptul ca aceste tari au fost afectate moderat de criza de pe pietele financiare: spread-urile (diferenta intre pretul de vanzare si cel de cumparare al unui titlu - n.r.) au crescut modest si nu in mod semnificativ mai puternic decat tarile "de baza" din Zona Euro (+1,0 puncte in medie in cele 3 luni anterioare acordului, comparativ cu +0,6 puncte, in medie, pentru Franca si Germania) si au scazut odata cu acordul. Intr-adevar, investitorii nu au fost prea mult ingrijorati de aceste tari si au fost capabili sa distinga fiecare situatie in functie de tara.

Este totusi adevarat ca unele tari periferice impartasesc asemanari cu Grecia, o rata ridicata a somajului in special (23% in luna iunie, in Spania fata de 26% in luna aprilie pentru Grecia si 49% fata de 53% pentru categoria de varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani) si un nivel ridicat al datoriei publice (in 2014 aproape de sau in mod clar peste 100% din PIB pentru economiile periferice, comparativ cu 177% din PIB in Grecia - un nivel foarte ridicat).

Cu toate acestea, Portugalia, Italia si Spania au recuperat in mod semnificativ de la startul crizei si situatia acestora s-a imbunatatit in comparatie cu 2012. Aceste economii ar putea ajunge la nivelul de dinainte de criza (nivelul PIB din primul trimestru al anului 2015 se situeaza intre 5 si 9% - in functie de tara - sub nivelul din primul trimestru al anului 2008). In ceea ce priveste Irlanda, PIB a depasit cu 6% nivelul de dinainte de criza. In contrast, PIB din Grecia a scazut si se afla inca departe de un reviriment (-26% fata de nivelul din 2008).

Aceasta se explica in principal prin imbunatatiri substantiale, cu rezultate mai bune in special in ceea ce priveste contul curent (in teritoriu pozitiv) si eforturi bugetare. In special in Spania contul curent este aproape de echilibru (+0,1% din PIB in 2014, fata de -9,1% din PIB in 2007), iar ajustarea fiscala din punct de vedere structural a fost importanta (sold bugetar ajustat ciclic a atins -2,3% din PIB potential in 2014, fata de -9,6% in 2009). In plus, semnalele pentru al doilea trimestru sunt incurajatoare (impuls creditarii este deosebit de pozitiv in Spania). De asemenea, reformele aduse Codului Falimentului in Italia, succesul inregistrat de Irlanda si Portugalia de a iesi din programul lor de salvare reprezinta si alte progrese structurale. Mai mult decat atat, situatia de astazi este foarte diferita: investitorii straini continua sa se intoarca in Italia si Spania, de exemplu, spre deosebire de 2012, an caracterizat prin iesirile masive de capital.

Asadar, in ciuda vulnerabilitatilor acestora, tarile periferice nu ar trebui sa se confrunte cu o noua criza in perioada urmatoare (si chiar mai putin probabil in cazul altor tari din Zona Euro).

Emiel de Lange / Shutterstock

Wall-Street.ro: Celelalte agentii de rating indica drept factor de risc pentru Zona euro spre Portugalia, ale carei obligatiuni guvernamentale sunt evaluate de Standard & Poor’s drept junk si Italia, care beneficaiza de cel mai mic investement grade cu BBB-. Guvernul fiecarei tari are in fata o datorie mai mare decat PIB-ul anual, situatie despre care FMI nu estimeaza sa se modifice substantial in urmatorii cinci ani. Mai avem si Spania, a carei ponderea a datoriei publice in PIB este sub 70 la suta si evaluata la BBB, dar ar putea creste in urmatorii ani. Care este opinia Coface in aceasta privinta?

Marie Albert, Coface: Intr-adevar, nivelul datoriei este in prezent ridicat pentru cele mai multe dintre tarile periferice mentionate (aproape de sau in mod clar peste 100%), dar dupa cum am explicat mai inainte, PIB-ul este de asteptat sa recupereze mai repede in Portugalia si Spania, ceea ce nu este cazul si pentru Grecia. Prin urmare, scenariul Coface vizeaza o stabilizare ori o scadere a datoriei ca procent din PIB pentru aceste economii. Desigur, intr-un scenariu ceva mai negativ, de exemplu, daca tensiunile financiare revin si va exista o cerere externa mai putin dinamica decat s-a anticipat, care ar putea afecta ritmul cresterii economice, aceasta datorie calculata ca pondere in PIB ar putea crea dificultati.

Wall-Street.ro: Care sunt cele mai impotante riscuri cu care aceste tari si, implicit Zona Euro, s-ar putea confrunta in urmatoarea perioada?

Marie Albert, Coface: Unul dintre cele mai importante riscuri din perioada urmatoare pentru aceste tari este cel politic: accentuat de cresterea populismului, legat de epuizarea populatiei de a se confrunta cu masurile de austeritate si cresterea ratei somajului. Euroscepticismul a crescut in multe tari, mai ales in Italia. Anul viitor va fi caracterizat si de alegeri importante in Portugalia si Spania, unde, de exemplu, exista o puternica incertitudine cu privire la situatia politica, in ceea ce priveste alegerile regionale si aliantele locale de dupa alegeri. Exista riscul ca Podemos (un partid politic de stanga) sa devina parte dintr-un guvern de coalitie. Atat Syriza cat si Podemos solicita masuri mai putin restrictive, dar contrar Syriza, Podemos nu este un partid eurosceptic.

Citeste si:

Riscul unei reaparitii a tensiunilor financiare legate de un posibil Grexit este, de asemenea, unul important, care poate avea un impact negativ asupra economiilor din Zona Euro (prin "spread") si asupra increderii. Pe termen lung, economiile periferice ar trebui sa ia in calcul provocarea de a corecta dezechilibrele ramase. De exemplu, in Spania, exista inca o datorie externa mare, care apasa pe nivelul cererii si sunt prea multi someri (multi oameni sunt someri de lunga durata). Impulsionarea potentialului de crestere economica ramane, de asemenea, o provocare.

gopixa / Shutterstock

Wall-Street.ro: Considerati ca actualele masuri de austeritate (noile masuri, de fapt)impuse Greciei de catre creditorii internationali (implicit vanzarea de active) vor avea ca efect stabilizarea economica a tarii? Cunoscut drept un opozant energic al masurilor de austeritate, fostul ministru de finante grec Yanis Varoufakis declarat intr-un interviu faptul ca Spania ar putea ajunge la fel ca Grecia, daca i se impun aceleasi politici de austeritate.

Se invarte roata insolventei in Zona Euro: urmeaza alte tari PIIGS?

Se invarte roata insolventei in Zona Euro: urmeaza alte tari PIIGS?

Marie Albert, Coface: Economia elena a suferit deja foarte mult de inceputul acestei crize, odata cu diminuarea PIB, cresterea puternica a somajului, scaderea salariilor s.a.m.d..

Indicatorii macroeconomici pentru Grecia s-au deteriorat in ultimele luni (increderea mediului de afaceri, productia industriala s.a.m.d.). Un raport recent asupra creditului bancar evidentiaza primele consecinte ale impactului inchiderii bancilor si a masurilor de control al capitalului: in luna iulie, indicele sentimentului economic a scazut de la 90,7 la 81,3 (cel mai slab rezultat din octombrie 2012). De asemenea, avansul PIB in al doilea trimestru din Grecia ar trebui sa fie foarte dezamagitor. Dar, situatia din Grecia nu pare sa aiba un impact atat de semnificativ asupra restului Zonei Euro (sentimentul economic in Zona Euro a crescut de la 103,5 la 104).

In acest context, noile masuri convenite in acordul recent nu vor ajuta cresterea pe termen scurt, dar ar trebui sa imbunatateasca situatia pe termen lung si sa corecteze dezechilibrele, ceea ce este, de asemenea, o prioritate. Cu aceste masuri anuntate, finantele publice elene se afla intro situatie mai dificila decat se anticipa cu o luna in urma. O crestere de 1% a PIB in acest an va fi un obiectiv extrem de provocator si sunt necesare adoptarea unor masuri suplimentare, care vor spori riscul unei recesiuni profunde si ar putea fi ineficiente in diminuarea datoriei. La eforturi bugetare mai mari, intr-un context de activitate economica deteriorata, FMI a estimat ca datoria publica in PIB va ajunge la 170% in 2022. Situatia ar putea deveni si mai dificila, in cazul unui Grexit, care va duce la devalorizare si un impact negativ asupra economiei.

Reformele de pe piata pensiilor din Grecia, a pietei de produse, cu privire la modernizarea administratiei publice, la programul de privatizare si consolidarea sectorului financiar sunt, de asemenea, cu impact pozitiv pe termen lung, dar ar trebui sa fie costisitoare pe termen scurt. Principala provocare este acum punerea in aplicare a acestor reforme.

Wall-Street.ro: Cum ar fi mai castigata zona euro pe temren mediu si lung in cazul celor doua scenarii: Grecia iese din Zona Euro sau datoriile sunt rostogolite la nesfarsit?

Marie Albert, Coface: Este esential de amintit faptul ca o iesire a Greciei nu reprezinta un scenariu favorabil pentru aceasta tara si nici pentru Zona Euro. Cu toate acestea, impactul unui Grexit asupra Zona Euro ar trebui sa fie unul modest:

  • Zona Euro este mult mai putin "legata" de Grecia decat a fost in perioada 2011-2012, in conditiile in care sectorul privat (si in special bancile) nu mai este expus la datoria publica elena (care este detinuta in prezent de alte guverne si institutii internationale), in timp ce legaturile comerciale raman la un nivel slab (Grecia reprezinta mai putin de 0,5% din exporturile tarilor din Zona Euro). Cu toate acestea, increderea mediului de afaceri ar putea fi afectata, ceea ce va amplifica dificultatile comerciale si in plus, moneda euro se va deprecia probabil in continuare.
  • Cu toate acestea, Zona Euro dispune de cateva "plase de siguranta" importante, care nu au existat inainte de criza datoriilor suverane. Daca va fi necesar, BCE ar putea cumpara mai multe obligatiuni pentru a ajuta tarile mai vulnerabile prin programul de relaxare cantitativa (QE) pentru a evita inasprirea conditiilor de creditare si pentru injecta lichiditate (LTRO) sau prin punerea a Outright Monetary Transactions (OMT) in caz de atac speculativ. Mai mult, ESM este operațional. O crestere a spread-urilor ar urma sa fie, prin urmare, limitata. De asemenea, o scadere a pietei de capital ar putea fi importanta pe termen scurt, chiar daca un colaps este putin probabil.

Dar, costul unui Grexit ar putea fi mult mai important, pentru ca ar creea un precedent periculos: ar insemna ca aderarea la Zona Euro nu implica un statut permanent, iar cresterea populismului consolideaza acest risc. Ar stopa, de asemenea, procesul constructiei Europene, care ar putea cantari mult in atractivitatea Zonei Euro pentru investitori.

Dimpotriva, (dar, acest scenariu pare destul de putin probabil), exista, de asemenea, posibilitatea ca teama de contagiune sa duca la o crestere a integrarii in Zona Euro, de exemplu, cu privire la deciziile bugetare si fiscale, care ar putea genera mai multa stabilitate in uniunea monetara. Cu toate acestea, Grecia se mentine o problema geopolitica importanta, din cauza situatiei sale geografice.

Devine dificil de a compara efectul unei Grexit (deja greu de estimat) si o rostogolire permanenta a datoriei. Intr-adevar, o rostogolire a fost mentionata drept solutie, deoarece intr-un sens anume, nu reprezinta un default (creditori nu ar avea pierderi), dar acest argument nu este unul consensual, pentru ca daca reprezinta un raspuns la o problema de lichiditate sau solvabilitate ar putea fi considerat drept un default pana la urma.