Dupa o cariera de succes in bankingul romanesc si in clinici private din tara, Ema Hafner a decis sa isi urmeze sotul si sa plece in Austria. Acum este Head of Marketing and International Business la unul dintre cele mai mari spitale private austriece, Wiener PrivatKlinik (WPK). Cu ce difera sistemul austriac de cel romanesc, care sunt relatiile cu institutiile si ce a invatat dupa patru ani de Austria, a povestit pentru wall-street.ro.

Desi era ziua ei libera, a venit la birou unde ne-a asteptat cu zambetul pe buze si, inainte de a avea ocazia sa o intrebam despre Wiener Privatklinik, ne-a rugat sa ii povestim despre ce se mai intampla in tara, despre sistemul de sanatate romanesc si despre principalele probleme cu care se confrunta cei ramasi acasa. Stie ca situatia nu e deloc roz, dar ar vrea sa auda ca sunt semne de imbunatatire.

Ema Hafner (fosta Diea) s-a mutat in Austria in decembrie 2014, dar decizia de a pleca a fost luata cu un an inainte. Nu a fost o decizie foarte abrupta, stia ca se va muta pentru partenerul de viata. Pana sa plece definitiv, si-a impartit timpul intre job, planuri de mutare, design interior si un MBA. Plus deplasari Austria – Romania. Atunci si-a dat seama ca relatia va rezista la orice.

“Eu sunt un caz fericit, nu am plecat din alte motive decat din faptul ca mi-am urmat actualul sot care este austriac. Lucra la OMV in Romania, dar la un moment dat i s-a spus sa se intoarca acasa”, incepe sa imi povesteasca Ema Hafner, intrebata despre decizia de a pleca din Romania, unde se afla la carma Amethyst Radiotherapy.

In ceea ce priveste integrarea sociala, Ema Hafner isi aminteste ca nu a fost foarte dificila trecerea de la o tara la alta. “Eu veneam pentru omul cu care imi doream sa imi intemeiez o familie, la randul lui el era aici acasa si avea o retea de familie si prieteni care toti m-au primit foarte bine. Oamenii astia sunt foarte misto si m-au primit fara prejudecati”, povesteste ea cu zambetul pe buze.

Odata ajunsa aici s-au intamplat mai multe lucruri interesante. In primul rand, mult mai multa lume vorbea engleza decat se astepta ea. “Cand am plecat din Romania, sotul meu mi-a spus ca aici nu se vorbeste limba engleza atat de des. Am fost pregatita pentru mai putina engleza decat se vorbeste in realitate. Pentru mine asta a fost un plus”, spune Ema, care a plecat cu o strangere de inima intr-o tara a carei limba nu o vorbea.

“Pentru mine asta a fost o ingrijorare: cum ma descurc eu fara limba germana. Pe de alta parte, tot eu imi spuneam ca o data ajunsa acolo voi fi inconjurata de limba germana, o sa imi intre in cap orice ar fi. Nu s-a intamplat asa", admite romanca.

Spune ca inca nu vorbeste limba germana foarte bine, desi a facut progrese in ultimul timp. Daca ar fi sa gaseasca vinovati, spune ca stie ca o pare parte din vina o are chiar ea, care a ales “the easy way”. Intre acomodare si cursurile de germana, a observat cat de mult ii lipseste limba romana. Ii lipseau prietenii si familia, dar nu atat de mult. In schimb, cand auzea limba romana sau cand vedea o emsiune romaneasca, ii facea placere sa o asculte. Era “ca o prajitura buna”, a caracterizat ea sentimentul.

Un al doilea aspect a fost ca a durat un an pana sa se simta ca acasa. "Ma simteam in permaneneta ca in vacanta, ca si cum ma aflam temporar aici. Ma mutam in casa noua, intr-o localitate noua, una cocheta. Cand ma duceam cu treaba in Romania spuneam mereu ca ma duc acasa. A fost o senzatie pe care am trait-o destul de mult timp, mai mult de un an", povesteste Ema Hafner.

Ema admite ca pentru a te simti complet integrat intr-o tara straina trebuie sa cunosti limba tarii in care te muti. De aceea, un prim sfat pentru oricine pleaca in afara este sa acorde o mare importanta cursurilor de limba .

"Ma simt bine, nu mai am sentimentul ca sunt in vacanta. Dar sunt multe momente, chiar si de business si sociale, cand simt ca pierd din cauza limbii”, explica Ema Hafner.

Ce a invatat dupa 4 ani de Austria? Cazul institutiilor austriece

Intrebata despre relatia cu autoritatile din Viena, Ema Hafner mi-a spus ca fost surprinsa placut de raspunsul institutiilor de stat si private. A dat si doua exemple. Primul, in cadrul unei banci, cand a cerut un card de credit pentru care nu a trebuit sa aduca documente sau extrase de cont si nici sa faca drumuri dus intors pentru a intra in posesia lui.

“Ca fost bancher in Romania imi aduc aminte de anumite proceduri, cum se obtine un card de debit, cum se obtine un card de credit. Ei bine, mi-am deschis aici un cont foarte rapid si i-am spus doamnei ca imi trebuie un card de credit pentru cumparaturile online. Obisnuita cu regulile din Romania am intrebat despre procedura, despre actele doveditoare pe care trebuie sa le aduc si alte asemanatoare. Mirata de intrebarile mele, functionara mi-a spus ca tot ce trebuie sa fac este sa-mi astept cardul care va veni prin posta”, mi-a descris Ema situatia, intr-un ton amuzant.

Acum doi ani, dupa nunta, romanca a avut cateva probleme de sanatate in urma carora s-a internat in spital. Din acest motiv nici nu s-a concentrat pe procedurile de schimbare a numelui. Cu toate acestea, in doar cateva zile, "mi-a venit prin posta, fara ca eu sa fac nimic, noul card de sanatate cu noul nume. Autoritatile de la primarie au bagat in sistem schimbarea numelui apoi au generat noile acte. In mai putin de o saptamana, sistemul informatic austriac ma cunostea drept Ema Hafner. Asa ma strigau si asistentele", isi aminteste romanca.

"In Austria esti invitat sa fii civilizat. Pe de o parte ti se cere, pe de alta parte ti se ofera si calea"

La capitolul relatia cu autoritatile intra si amenzile de parcare ilegala primite. 4 in 3 luni. "Parcam ca in Romania, unde vedeam un loc liber, al meu era. Dar aici nu merge asa, sunt multe semne care iti arata cand si cat ai voie sa parchezi, trebuie sa stii si un pic de limba germana, dar nu aveam reflexul format", povesteste Ema zambind.

Autoritatile nu te iarta, spune ea, dar pe de alta parte iti dau oportunitatea sa parchezi aproape de locul unde ai tu nevoie pentru ca au multe locuri de parcare si exista si o aplicatie care te ajuta. Iti incarci aplicatia cu bani si platesti in momentul cand parchezi. In Romania omul vrea sa plateasca dar nu are unde. In Austria esti obligat sa respecti legea, dar ti se fac lucrurile usoare in a o respecta.

"Iti ofera posibilitatea sa fie usor. Ca sa platesti parcarea nu este un chin. Nu e complicat sa respecti legea, nu stai la cozi, dar daca nu respecti legea esti ars", argumenteaza romanca.

“Austriecii tin la respectarea legii si a regulilor si astfel e normal ca tara sa fie mai curata, mai civilizata. Se fura mai putin, pentru ca legea e lege si se aplica. Autoritatile sunt destul de stricte. Eu am avut numai experiente din care am tras exemple pozitive”, a povestit romanca.

“Racereala lor este un mit”, spune Ema Hafner

Mentioneaza, totusi, ca in prima zi de job a fost privita circumspect. Cu toate acestea, “asta se poate intampla si in Romania, sa fii primita cu raceala la inceput. Esti new in town trebuie sa iti asumi ca este o perioada in care si tu te acomodezi cu ei si ei cu tine”.

Este recunoscatoare ca a intrat intr-o retea de oameni care au primit-o cu drag inca de la inceput, iar in ceea ce priveste austriecii, toti cei pe care i-a intalnit au fost prietenosi si au ajutat-o cand avea nevoie.

Am intrebat-o despre prejudecatile cu care se confrunta romanii plecati in strainatate si mi-a povestit ca nu a patit niciodata acest lucru, cel putin nu direct.

“Mi s-a intamplat, dar e o senzatie, nu o garantie, cand am cunoscut oameni straini […] si in momentul in care au aflat ca sotul e austriac si eu sunt din Romania sa aiba o reactie, un zambet care te duce cu gandul la stereotipul ca ea e saracuta care a pus mana pe baiatul austriac. Dar a fost o intuitie, nu mi s-a spus in fata nimic”. A definit-o ca pe o idee preconceputa pe care o intalnesti peste tot, chiar si in Romania.

Cum si-a construit o cariera in Viena. De la banking la medicina

S-a obisnuit in Austria, unde de cativa ani coordoneaza echipa de corporate communication and business development de la Wiener Privatklinik (WPK). Departamentul pe care il conduce are rolul de a promova activitatea si competentele medicale ale spitalului si ale expertilor sai in randul medicilor si publicului austriac si international.

La Wiener Privatklinik, in primul trimestru al anului 2019, 320 de pacienti romani au solicitat serviciile spitalului, ceea ce reprezinta o crestere de 71% fata de acelasi trimestru al anului trecut.

“General management am inceput de nevoie. Devenisem partener alaturi de alti 2 bancheri intr-un business de investitii, faceam rost de bani, construiam un business plan, dar nu ne bagam in management. Apoi am cumparat o firma din domeniul medical, unde unul din noi 3 trebuia sa mearga la conducere. Mi-a fost foarte greu in primele luni, am vrut sa renunt de nenumarate ori”, isi aminteste Ema Hafner, cu emotie in voce. Cand firma a fost cumparata de cei de la Hiperdia, acestia au cerut prin contract ca Ema sa ramana in firma.

Ajunsa in Austria, Ema Hafner a mai lucrat o perioada pentru Amethyst, fiind o colaborare gandita inca dinainte de plece din tara. Atunci i-a cunoscut pe cei de la Wiener Privatklinik. A ramas in relatie cu directorul departamentului pe care il conduce acum. S-au placut reciproc si au tinut legatura, iar invitatia la un interviu a venit firesc. Desi nu stia limba germana, cei de la WPK au placut-o pe Ema intr-atat incat sa ii creeze o pozitie speciala, pentru a ramane in echipa.

“Apropo de ce faci cand te duci in alta tara! Intregul pachet era mult mai putin decat aveam, decat imi doream si de cat puteam, dar am zis ok, e genul de institutie in care vreau sa lucrez, unul dintre cele mai bune spitale din Austria”, marturiseste romanca.

A decis sa faca un compromis, convinsa de faptul ca 90% din institutii ii vor cere limba germana la angajare, iar WPK era exact ce isi dorea. “Nu avea rost sa plec. Am acceptat si in 6 luni am devenit sef de departament”, spune Ema, care si-a propus sa fie un lider si nu un sef pentru cei pe care ii conduce.

“Aici nu mai sunt CEO, dar sunt coordonator de departament si am oameni care trebuie motivati, care trebuie intelesi atunci cand au probleme, trebuie sa le oferi o directie, sa aiba un scop. E foarte importanta claritatea”, este de parere Ema Hafner.

S-ar mai intoarce in Romania?

Inevitabil, am intrebat despre Romania si despre parerea expatilor cu privire la cei ramasi acasa. Mi-a povestit ca e mahnita de tot ce se intampla acum in tara, ca e ingrozita de “calitatea politicienilor”, de faptul ca se promoveaza furtul si coruptia. A mers la vot de fiecare data si crede in puterea oamenilor multi. S-ar mai intoarce in Romania? Nu exclude aceasta varianta, dar este sigura ca in momentul in care s-ar intoarce ii va fi foarte greu sa se reajusteze la anumite aspecte.

“Omul se invata foarte repede la mai usor si la mai bine, daca ne referim la autoritati si strazi curate, la trafic si la tot ce inseamna Austria. Deci nu spun nu, nu sunt inraita. Iubesc Romania. Daca viata ma aduce inapoi ma voi intoarce. Dar sigur NU in conditiile actuale”, puncteaza Ema Hafner.

Sursa foto: Facebook / Ema Diea

Abonează-te pe

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Despre autor
Ivona Stog
 Ivona este editor web la wall-street.ro din februarie 2018.

Te-ar putea interesa și:



Mai multe articole din secțiunea Cariere »



Setari Cookie-uri