Cum a votat la alegeri în ultimii 35 de ani județul Alba. De la fieful lui Funar la cel al liberalilor; de la jumătatea de jos a clasamentului județelor, la locul 7

După căderea comunismului, județul Alba stătea, din punct de vedere economic, puțin sub medie. Aducea în jur de 1,7% din PIB iar salariul mediu net era aproape de nivelul mediu național, fiind tras în sus mai ales de industria extractivă, sectorul unde se câștiga cel mai bine la acel moment.

Primele alegeri libere: Iliescu și FSN

La primele alegeri libere, pe 20 mai 1990 cetățenii din Alba s-au prezentat masiv la vot. La prezidențiale, aproape 89% din voturi au mers la Ion Iliescu, 6,7% la Radu Câmpeanu și 4,3%, la Ion Rațiu. La parlamentare, care au avut loc simultan, Frontul Salvării Naționale, partidul marilor beneficiari (unii ar spune și autori) ai Revoluției, condus de Iliescu, a luat cele mai multe voturi la Adunarea Deputaților – aproape 143.000 dintr-un total de 240.000. Pe locurile următoare s-au clasat PNL, UDMR și Partidul Ecologist din România, cu aproximativ 13.000 de voturi fiecare, urmate de țărăniști, de Mișcarea Ecologistă din România și din AUR-ul de pe atunci - Alianța pentru Unitatea Românilor, o alianță electorală dominată de Partidul Unității Națiunii Române (PUNR). Ierarhia a arătat la fel și la Senat, doar că aici au votat ceva mai mulți alegători din Alba (peste un sfert de milion).

Din cele peste 80 de partide înregistrate la tribunal la momentul respectiv, majoritatea nu au obținut însă nici măcar un vot. În final, FSN a obținut patru mandate de deputat din șapte, restul mergând la PNL, UDMR și ecologiști. În camera superioară, doar FSN a trimis doi senatori. Probabil cel mai cunoscut dintre parlamentarii de Alba din primul legislativ ales după 1989 a fost istoricul Radu Ciuceanu, ales pe listele liberalilor.

Comuniști, naționaliști, țărăniști

Următoarele alegeri au avut loc în 1992. Între timp, România începuse ”cuponiada”, dar și lupta cu inflația. Salariul mediu net în județul Alba, care imediat după Revoluție era în jurul a 3.000 de lei, ajungea acum la 20.000, iar cel mai bine nu mai câștigau minerii, ci angajații din sectorul financiar și al asigurărilor, care luau în medie peste 30.000 de lei în mână lunar. În același timp, începea migrația în Vest, care a dus la scăderea populației județului Alba cu aproximativ un sfert de la Revoluție și până azi, unul dintre cele mai severe ritmuri de declin demografic din România.

Anul electoral 1992 a început cu alegerile locale – primele după Revoluție. Până atunci, temporar, primarii fuseseră numiți de prim-ministru. Între timp, numărul partidelor crescuse la 128, iar popularitatea FSN scăzuse. La Consiliul Județean Alba, Frontul a obținut doar 16 din cele 39 de mandate, fiind urmat de Convenția Democratică (CDR), alianța care îi reunea pe țărăniști, liberali, social-democrați și alte formațiuni mai mici de opoziție. Pe locul 3 s-a clasat PDAR (agrarienii conduși de Victor Surdu, soțul Angelei Similea). La Alba-Iulia a fost ales primar țărănistul Ioan Timiș, dar în alte orașe din județ FSN a păstrat controlul. Însă la scurt timp după scrutin, Frontul s-a rupt în două: FDSN, care a rămas loial lui Iliescu, și aripa ”liberală” condusă de Petre Roman, care a păstrat numele FSN, iar apoi s-a redenumit Partidul Democrat.

Au urmat, în septembrie 1992, alegerile parlamentare și cele prezidențiale, desfășurate tot simultan. Iliescu a câștigat doar în al doilea tur în fața lui Emil Constantinescu, dar Alba a avut o particularitate: a fost unul dintre cele 2 județe din România unde cele mai multe voturi (peste 31%) au mers la un al treilea candidat, Gheorghe Funar, reprezentând PUNR - partid naționalist considerat moderat pentru acele vremuri, cel puțin în raport cu PRM al lui Corneliu Vadim Tudor. În turul doi, Alba a votat cu Iliescu în proporție de numai 54%.

La alegerile parlamentare din 1992, PUNR a obținut în acest județ 23% din voturi la fiecare dintre camere, CDR, 20%, FDSN – 17% iar FSN, 10%. Ca urmare, partidul lui Funar a avut 2 deputați și un senator de Alba în legislatura 1992-1996.

Ce le promiteau Funar și PUNR alegătorilor? Un program care pare suprinzător de cunoscut: unitate națională în dauna minorităților, politici anti-capitaliste, pedepse mai aspre. În practică, însă, PUNR a colaborat cu FDSN (rebotezat în 1993 PDSR), care pierduse majoritatea parlamentară și fusese nevoit să formeze ”Patrulaterul roșu” – o coaliție în care partidul lui Funar a primit câteva ministere cheie.

Economia comunistă ruginește

Situația economică a județului nu s-a îmbunătățit însă în anii ‘90, deși, de pildă, la Agricultură a devenit titular Valeriu Tabără, originar din Alba. Ar fi fost și greu să facă nota discordantă, toată România fiind trasă în urmă de coaliția național-comunistă la putere, care doar mima liberalizarea și reformele economice, încercând în realitate să mențină controlul asupra industriei, prețurilor și cursului valutar.

O serie de foste întreprinderi comuniste ca uzinele de armament de la Cugir sau fabricile de covoare ori de încălțăminte din Alba Iulia au continuat să mențină județul la un nivel mediu de prosperitate în raport cu restul țării. Dar modelul nu era viabil și se baza pe subvenții de stat și pe lipsa unei reale concurențe; când aceasta a apărut, produsele locale au pierdut rapid competiția.

Un bun exemplu au fost mașinile de spălat Albalux, făcute la Cugir și foarte bine vândute în România anilor ‘90 - până în momentul în care au apărut produse de import la prețuri acceptabile. Cei care au avut astfel de electrocasnice știu și de ce au pierdut lupta cu concurența: nu doar că tabla ruginea rapid, dar vibrau atât de tare că trebuiau legate de o mobilă.

În ce privește agricultura, aceasta suferea atât de pe urma productivității reduse din perioada comunistă (aproximativ jumătate din randamentul la hectar din ziua de azi), cât și din cauza fragmentării terenurilor din cauza Legii Fondului Funciar din 1991, adoptată de FSN. Regimul comunist voia să distrugă complet gospodăriile țărănești din Alba pentru a extinde suprafețele agricole - Ceaușescu voia să facă să dispară 264 de sate, cel mai mare număr la nivel județ. În schimb, cel post-comunist a avut efectul contrar: terenurile s-au împărțit în mici proprietăți, practic exploatații agricole de subzistență.

1996: victoria opoziției

Pe fondul unei situații în continuă deteriorare, alegerile din 1996 au adus victoria opoziției, care a venit cu un program democratic și pro-capitalist. La locale, Convenția Democratică a ieșit pe primul loc, urmată de FSN iar la Alba-Iulia a fost ales primar Mircea Hava (PD, ex-FSN), numit deja în funcție între 1991-1992 și care a rezistat până în 2019, când a plecat în Parlamentul European. În celelalte două municipii, Aiud și Blaj, au ieșit primari CDR.

Au urmat parlamentarele și prezidențialele, unde CDR a obținut în județul Alba unul dintre cele mai bune scoruri electorale din țară, peste 35%. PDSR a rămas doar cu un deputat, iar PUNR, cu un deputat și un senator. Dintre aleșii Convenției, cel mai cunoscut a fost Costin Georgescu, care a condus câțiva ani SRI.

La prezidențiale, Iliescu a fost depășit clar de Emil Constantinescu în primul tur, în Alba (deși l-a întrecut la nivel național). Funar nu a luat nici 20.000 de voturi în județ. În turul 2, Constantinescu a luat aproape 63% din voturi - peste 150.000, față de 96.000 la scrutinul precedent.

PDSR contra-atacă

Guvernarea CDR (de fapt, la putere era o coaliție dominată de Convenție, ea însăși o coaliție) nu a adus însă prosperitatea mult-așteptată. Dimpotrivă, liberalizarea și deschiderea au produs mai degrabă un șoc economic. În același timp, reformele rapide au conviețuit cu menținerea întreprinderilor falimentare, o politică complet nesustenabilă. De dragul păcii sociale, s-au luat măsuri de protecție socială care au ajuns să consume peste 10% din PIB, trăgând frâna dezvoltării economică. Privatizările întreprinderilor comuniste, făcute târziu și ezitant, s-au finalizat mult prea des cu eșecuri - Albalact sau Jidvei fiind printre puținele povești de succes din Alba.

În disperare de cauză, a fost numit premier ”tehnocratul” Mugur Isărescu. Reformele făcute sub conducerea sa nu au putut salva însă Convenția de la o înfrângere zdrobitoare alegerile din 2000. La locale, PDSR a recâștigat primul loc, urmat de PD, și a reluat controlul asupra primăriilor, afară de Alba-Iulia.

Însă marea surpriză au fost naționaliștii de la România Mare, în frunte cu Corneliu Vadim Tudor, cu un program anti-occidental și anti-capitalist, care cerea ca românii să nu fie ”sclavii Europei”. La parlamentare, PRM a fost bară la bară cu PDSR în Alba și a trimis un senator și 2 deputați (printre care Codrin Ștefănescu). La prezidențiale, Vadim a primit în primul tur peste 38% dintre voturile din Alba - mai mult decât candidații ”economiști” Stolojan și Isărescu la un loc - fiind în general favoritul județelor din Ardeal și Banat. Doar în turul 2 Iliescu l-a depășit pe Vadim în această circumscripție, însă numai cu vreo 9.000 de voturi.

Revenirea la putere a PDSR nu a însemnat însă și o întoarcere la programul din 1996. Sub conducerea lui Adrian Năstase, partidul a intrat pe traiectoria pe care se află și acum, sub numele PSD (adoptat în 2001). Integrarea europeană a devenit brusc prioritară, ceea ce a dus, obligatoriu, la o restructurare completă a politicilor economice. Guvernarea lui Năstase a reușit să continue creșterea economică începută sub Isărescu, a coborât deficitul bugetar de la 4% la 1,2% din PIB, iar inflația, de la peste 45% la 11%.

Industria, țapul ispășitor al reformelor

Marele perdant în Alba a fost industria, victima privatizărilor controversate, dar și al propriei ineficiențe. În anii ‘2000, marile uzine ca Albalux au dispărut treptat, deseori la fier vechi. Dacă după Revoluție erau aproape 150.000 de angajați în industrie în Alba (dintr-o forță de muncă de un sfert de milion), în 2004 rămăseseră mai puțin de 90.000. Numărul șomerilor a ajuns la un maxim în 2002 - peste 30.000 - pentru ca apoi să scadă, atât din cauza migrației cât și a înlocuirii vechilor mamuți industriali comuniști cu companii mai mici, dar mai flexibile și mai reziliente, ca Elis Pavaje, în clipa de față lider de piață în România, sau Alpin 57 Lux, care a devenit al doilea cel mai mare producător de îngheţată din țară.

Investițiile străine au început să capete un aspect mai solid decât ”investitorii cu valiza de valută” ai anilor ‘90. De pildă, Mercedes-Benz a realizat un joint venture cu Uzina Mecanică Cugir, care a ajuns la ora actuală, cea mai mare întreprindere din județ după cifra de afaceri (Star Assembly). În aceiași ani, Kronospon a preluat platforma industrială din Sebeș a unui investitor italian, bazată pe fosta fabrică comunistă de mobilă, iar Holzindustrie Schweighofer a deschis prima sa fabrică în județ.

Dar problemele erau mai vizibile decât progresele și nemulțumirile s-au reflectat în rezultatele alegerilor din 2004, ultimul an când prezidențialele și parlamentarele au avut loc simultan. Dacă la locale, PSD a depășit cu câteva sute de voturi PD (condus acum de Traian Băsescu), social-democrații au pierdut însă mai multe primării iar PD, aliat cu PNL, a obținut majoritatea în Consiliul Județean. PRM, fostul număr 2, a luat doar 12.000 de voturi, mai puțin și decât PUR al lui Dan Voiculescu.

La prezidențiale, Băsescu a fost peste Năstase în preferințele votanților din Alba în ambele tururi (40%, apoi 60%). Vadim a luat doar 13% din voturi. Și pentru Parlament, acest județ a preferat alianța PNL-PD, care a luat mai mult de o treime din voturi, obținând aici unul dintre cele mai bune scoruri la nivel național. PSD a luat în jur de un sfert, iar PRM, 13%.Și în acest legislativ Alba a dat un șef al SRI - George Maior.

De la progres la criză

În primul mandat al lui Băsescu, producția internă a crescut semnificativ înaintea intrării în UE, la 1 ianuarie 2007. Agricultura, care în 2000 ajunsese principala ocupație a românilor, pe fondul dezindustrializării, a fost depășită de industrie, iar șomajul nu mai era o problemă reală - în Alba, rata scăzuse de la peste 12% în deceniul precedent la 4,2 procente în anul intrării în Uniunea Europeană. Salariul mediu net a crescut de aproape zece ori într-un deceniu: în 2007, în Alba era de 933 lei, totuși sub media națională (1.042 de lei), iar cel mai bine se câștiga în sectorul financiar: peste 2.000 de lei. De la 4.500 de companii, în 2008 erau deja peste 8.000. Investițiile străine au devenit tot mai vizibile - în 2007, Bosch a deschis prima sa fabrică la Blaj, între timp devenind cel mai mare angajator din județ. În ce privește agricultura, producția medie la hectar la cereale se apropia de dublul celei din 1990.

Ca urmare, primele alegeri europarlamentare, în 2007, au adus o victorie clară pentru PD: în Alba Partidul Democrat a luat mai mult decât PNL și PSD la un loc. Și la alegerile locale din iunie 2008 lucrurile au decurs bine pentru PDL (noul nume ale PD): la consiliul județean a luat, din nou, mai multe voturi decât PNL și PSD la un loc, și a obținut o mare parte din primării. În a doua jumătate a anului, criza economică globală a început însă să fie resimțită dur și în România. Ea s-a combinat cu cheltuielile bugetare sporite, din cauza alegerilor, și cu o euforie a consumului, pe fondul prosperității proaspăt dobândite.

La primul scrutin parlamentar desfășurat în sistemul uninominal într-un singur tur, PDL a reușit să se mențină pe primul loc. Dar la prezidențialele din 2009, când criza se acutizase, Traian Băsescu a fost la un pas de înfrângere. Alba a rămas însă unul dintre fiefurile PDL: aproape jumătate din voturile la parlamentare au mers la democrat-liberali, iar pe Băsescu l-au votat 42% în primul tur și 60%, în al doilea.

Pro și anti-Băsescu

A urmat o perioadă de conflicte politice, dar și de reviriment economic. Cu toată criza, progresele față de perioada de după Revoluție erau evidente. La o populație semnificativ mai mică, județul producea, în 2010, un PIB de 7 ori mai mare ca în 2000. Exporturile ajunseseră, în același an, la peste 1.850 de euro pe cap de locuitor - de trei ori mai mult ca în 2000. Dar creșterea după criză a fost mult mai lentă: în Alba salariul mediu net a sărit de la 746 în 2005 la 1.300 de lei în 2008 - dar în 2011 era la 1.444 de lei.

Cu toată evoluția economică în general pozitivă, Traian Băsescu și susținătorii au fost asociați cu criza și măsurile de austeritate. La europarlamentarele din 2009, Alba era încă un fief electoral al PDL, partidul obținând peste 44% din voturi (față de 29% la nivel național). Trei ani mai târziu, la locale Alba rămăsese singurul județ loial PDL, care încă obținea aici 40% din voturi, dar pierdea primăria municipiului Sebeș, un pol al investițiilor în regiune.

Dar la alegerile legislative din 2012, alianța anti-Băsescu, celebrul USL care reunea PSD, PNL și PC, a câștigat clar chiar și în Alba, obținând jumătate din voturi. Alianța condusă de PDL a luat doar 28%, iar pe locul 3 s-a clasat efemerul partid populist al lui Dan Diaconescu, PP-DD.

Alba, fief liberal

Au urmat prezidențialele, câștigate de Klaus Iohannis, candidatul PNL-PDL, care s-au aliat după ruperea USL și apoi au fuzionat pentru a crea, oricât de ironic ar suna azi, un partid anti-PSD. În Alba, Iohannis a luat 52% din voturi în primul tur și aproape 70%, o revenire a județului la opțiunea de vot anti-PSD. Și la parlamentarele din 2016, când s-a votat din nou pe liste, noul PNL s-a clasat primul, cu 37% - cel mai bun rezultat la nivel național după cel din județul prezidențial, Sibiu. Alba l-a trimis atunci în Parlament pe Florin Roman, temporar ministru și în prezent vicepreședinte al liberalilor.

Separat, la europarlamentare din 2014 PDL a luat în Alba 27%1, iar PNL, 17%; împreună, au obținut un rezultat mai bun în 2019, aproape 47 de procente. Și la prezidențialele din același an, Alba l-a reales cu entuziasm pe Klaus Iohannis - 51% în primul tur și 73% în al doilea, din nou unul dintre cele mai bune rezultate la nivel național.

La alegerile locale din 2020, PNL a luat peste jumătate din voturile pentru Consiliul Județean și majoritatea primăriilor. La parlamentarele din același an s-a văzu, electoratul ”galben” din județ s-a menținut constant. Liberalii au luat tot 36-37% din voturi, PSD - peste 20%, USR - 14% și AUR - 12%.Putem deci conchide că, după ce a fost un județ ”băsist”, în ultimul deceniu Alba a fost ”liberală” dar, mai ales, anti-PSD - ceea ce ridică semne de întrebare privind modul în care va vota în 2024, dată fiind coaliția la putere din ultimii ani.

Are Alba motive să își schimbe opțiunile de vot?

Economic, ultimul deceniu a adus o creștere semnificativă pentru județ. Produsul Intern Brut a trecut de 18 miliarde de lei pe an - față de 1,2 miliarde în 2000 și 9,2 în 2010. Alba este pe locul șapte în România la PIB/locuitor și are una dintre cele mai mari rate de creștere, iar aproximativ 90% din valoarea PIB vine din servicii și industrie. Cea mai mare parte a producției este în domeniul auto și merge la export..

La investiții străine este al optulea județ, cu 1,3 miliarde euro. De altfel, cele mai mari companii, atât ca cifră de afaceri, sunt investitori străini - deși trebuie menționat eșecul proiectului Roșia Montană, care ar fi putut însemna o investiție de 1 miliard de lei, cea mai mare din județ. Dintre marile companii dinainte de 1989 au supraviețuit atât cea de armament - Romarm - cât și cea de porțelan - Apulum, dar și combinatul Cupru Min, principalul angajator din zona Apusenilor și una dintre puținele firme de stat care au supraviețuit căderii comunismului.

Nici agricultura nu stă rău. Deși doar jumătate din terenuri sunt folosite efectiv, Alba este primele județe din țară la venituri din agricultură și a atras câțiva investitori majori, ca DN Agrar Group, cea mai mare fermă zootehnică integrată din România. Alba-Iulia a devenit un obiectiv turistic tot mai vizitat și la nivelul județului s-a ajuns la circa 6.000 de locuri de cazare, de patru ori mai multe decât în anii ‘90. Și tot în Alba se află comuna Ciugud, probabil cea mai digitalizată localitate din ruralul de la noi, cu sloganul ”Ciugud to be true”

Salariul mediu net rămâne însă sub media națională (3.325 de lei față de 3.800), iar rata șomajului, peste medie (3,6 față de 2,9). Populația este în scădere, mai ales în mediul rural și există în continuare zone fără acces la utilități.

Ce vor aduce alegerile din 2024? Probabil, dată fiind evoluția economică și socială, Alba va rămâne un fief al liberalilor iar AUR nu va reuși performanțele PUNR sau PRM. Județul a fost mai degrabă scutit de fenomenul baronilor locali și a crescut spre vârful clasamentului mai ales datorită investițiilor străine, deci pare puțin plauzibilă o întoarcere la opțiunile naționaliste și anticapitaliste ale deceniilor precedente.

Sursa foto: Shutterstock

Calculator Salariu: Află câți bani primești în mână în funcție de salariul brut »

Te-ar putea interesa și: